Am dormit bine, am visat ceva frumos cu Motănelul, nu-mi aduc aminte ce anume dar ăsta mi-e post-gustul la care mă trezesc în aceeași cameră rece că am stins caloriferul aseară să nu iau foc de la ciorapii spălați din nou. Mulțumesc Domnului pentru ziua de ieri, ziua de azi și găzduirea oamenilor ăstora, turci. Mă străfulgeră din nou gândul că neamul ăsta are agresivitatea tipică japonezilor. Și limba seamănă ca pronunție, așa mi se pare, duritate structurală cu cuvinte moi și dulci câte-o-dată. Îs curios când și cum apar de fapt japonezii în istorie că parcă sunt cam rude cu turcii, așa îmi zice mie intuiția. Oi citi. Dar până atunci citesc in Biblie.

Continue reading →

Opresc mașina în Petromul de la intrare în Curtea de Argeș. Tocmai ce m-au încălțat poterașii locali cu o amendă la limita permisului, 98 la ora într-o localitate ca în afara oricărei localități. M-a executat o mașină radar neinscripționată, din mers, slavă Domnului că mai am carnet. Sunt încă un pic în șoc. E prima mea amendă dupa 3 ani. Alimentez, că mâine urcăm pe Transfăgărășan și e mai bine să ai decât să n-ai, cum zice Motănelul. Doi angajați Petrom la ghișeu. Unul tânăr mă servește, mai bine zis mă deservește, pe mine, unul mai în a doua spre a treia tinerețe se întreține cu un con-orășean. Îi dă mulți mărunți, tot restul, că a alimentat puțin pentru Dacia lui veche și a plătit cash și îi zice “Mata, acuma, de mergi pe plai, te trăznește”. Pe plai, zice moșul nostalgic, că era un moș, pe plai, și pleacă.

Continue reading →