“Limba ta e calul tău, dacă ai grijă de ea, va avea grijă de tine și te va duce unde vrei să mergi.” Proverb Aramean.
Iată-mă și horse whisperer, îmblânzitor de cai, de ghora, cal în hindi și bengali și celelalte indiene, căci cine își înfrânează gura, limba, își înfrânează tot trupul, calul său, zice apostolul Iacov, căci spiritul stăpânește trupul prin limbă, ghora sa prin hora sa, căci a cânta din gură în Maramureș, a guri e a hori, după cum călărețul stăpânește calul său, prin hățuri, stăpânitor de alogo, cal în greacă, a-logo, al logosului. Cine stăpânește cuvântul stăpânește lumea, dar nimeni nu stăpânește Cuvântul, ci se poate doar lăsa stăpânit de El, sau, prin liber arbitru, prin cunoașterea cu-nașterea binelui și răului, îl poate folosi o vreme după voia proprie, alterându-l, golindu-l de sens prin minciună, minte-una, prin atribuire de alte science-uri, false, fa-el-the, făcute și nu eterne, faked și fucked și faulty, cărora le lipsește, falta în spaniolă, viața în sine, căci sunt separate de Dumnezeu și de voia și via și via-tha Lui și astfel în timp se golesc de har, pierzându-și science-ul, saint-is-ul, sfințenia, murind în fiecare zi, în fiecare veac și epocă și cultură și spirit al vremii câte puțin, strat peste strat peste strat de degradare, de entropie, ntropi în greacă înseamnă rușine, cuvânt întrupat fără sens, fără șansă, fără Sa-in-Sa, fără slavă în și din slavă, trăind la nesfârșit dezagregarea de sine, devenind metaforă, meta-phoros, purtătoare de moarte, căci voi, mlădițele, rupți de mine nu puteți face nimic, zice Logosul Întrupat, Vița, Isus Hristos, în Ioan 15:5.
Știu de mult că ceea ce mi-a dat Domnul să fac e arheologia, ar-chayyi-logia, facerea de viață a Cuvântului, căci viața e puternică și vine de sus, pe verticală, vers-the-kala, spre ceea ce e frumos și bun, în franceză-greacă, pe ver-the-kara, ceea ce face adevăruL, căci kara, kor în persană e muncă, a munci, kor-body e corvoada făcută de cel ce corbotește, cum se zice în Maramureș, dar viața vine și din trecut, pe verticala orizontală a timpului, din cele deja înregistrate, tracked, în vechie și vecie, în jos, prin strămoși, la rădăcină, în hățișul de uitare și minciuni, adevăratul labirint al Minotaurului, Man-y-Taur, călăuzit de Limba Sacră, de Logos, ca Ariadna de firul său, intrând în negură ca Gandalf în muntele Moria, în Împărăția Întunericului, ca Domnul Hristos coborând în Împărăția morților în psalmul 23 spre a aduce la Lumină pe toți cei chemați, căci e acolo ceva ce trebuie răscumpărat, cineva, neamurile, ne-am-urile, cei ce nu mai au am, căci the-am-ul, time-ul li s-a isprăvit, is-prava, este dreptate, pravila, legea iubirii, căci urma scapă turma, nu uita, Drăgoșele, și cel trezit are datoria să se sfințească pe sine, dar și să mărturisească spre trezirea celorlalți din magia matrix-ului, mater-ix, mater-ish, a materiei, mama vitregă care capturează sufletul prin spiritul lumii, al minciunii și al manipulării, spre a-l devora, devi-ara, ceea ce fac devilii, devastează ca Devashtich[1], ultimul sogdian, cel cu nume de sârb și de hindus în același timp, deva-est-is și ish, ceea ce este prezența diavolului, omul dev-ului, Dew și Deo, al deva-el-ului, care lucrează prin cei trei mari uriași ai răului, uitarea, neștiința și negrija, cum tot zice Marcu Ascetul.
“Hackers are the last thing most people would associate with the Middle Ages[2]” am găsit scris, spre surprinderea mea, la un autointitulat arheolog al media, al mijloacelor de propagare a cuvântului și al limbii, scriind despre paralela perfectă între ceea ce face el în logos și ce face un arheolog în straturile istorice, tăind verticale prin milenii, în argilă, dar și în lexic-ul legic și logic, văzând continuități și ruperi bruște, căci straturile culturale sunt mai complexe și volatile decât cele geologice, și ne putem uita la ele de sus în jos, cu con-descendență, cu pretenția confortabilă, dar iluzorie și mincinoasă că nivelul de azi e cel de referință, prin minciuna evoluției și progresului, care duce pruncii să se creadă prinți și prințese, mai înțelepți și nobili și mai buni decât părinții lor, oul mai bun decât găina, elevul decât profesorul, că ceea ce fac ei e mai bine ca ceea ce făceau părinții, ce spun ei e mai valoros decât ce spun părinții, peren-the, perenii, limba căzută a generației tinere e mai pură, bogată și puternică decât limba, zik-ul în farsi, a taților, că nu au de ce să asculte ce zic tat-zik-ii, tadjicii, se pot revolta aparent legitim, spre pieirea lor și bucuria hackerilor, cei ce pretind că îi iubesc mai mult decât părinții, cei ce îi așteaptă la sfârșit, să îi hăcuie, hack.
O tăiere pe verticală în pământ ne dezvăluie omul în devenirea sa divină sau devi-na, după alegerea lui, după cum a văzut orice pasionat de arheologie, profesionist sau amator, ca Schliemann[3], descoperitorul nenumăratelor straturi de viață veche așezate una peste alta, un passed alt, trecut peste trecut în înalt și in-old, ale Troiei lui Priam[4] și Hector[5] după ce a descoperit Mycenele lui Agamemnon[6], Agios Memnon[7] cel Sfânt din neamul lui Atreu[8], strămoșul Atreizilor din Dune, cei încoronați, Atarah e coroană în ebraică, nimbul, coroana de slavă, de eter, venită din etern, cea care trebuie luată ca atare, pură, incontestabilă, coborâtă din cer, avatar, ab-eter, manifestare a divinului. Dar despre acestea, Troia și Tyr-oia, vom mai vorbi noi, cum îi place lui tata să zică parafrazându-l pe Agripa[9] vorbindu-i apostolului Pavel, Pawel, Pawl, Paul. Însă așa cum știm că pământul face, pa-ment, menit să pa, să Fa, să facă, de fapt deasupra lui și a noastră e un alt pământ, de foc, de unde vine adevărata facere, prin lumină, ohr-ul care ară, Ra-ul care ra-ține, lumina vie, Cuvântul, adică Logos în greacă care înseamnă și idee, e-Dea, i-Dio, de unde idiot, un ID-ot, un id care are o singură idee, dar și cuvânt vorbit, word, ward-ul și world-ul lui Dumnezeu, dvar în ebraică, curte și poartă în slavă, cel ce, dacă ați avea credință un cuvânt ați spune și muntele acela s-ar muta singur în mare, dacă am avea emunah, credință în ebraică, dacă din noi ar emana Dumnezeu, toată creația ar asculta de Creator la comanda sa vocală care face și death-face, care închide și nimeni nu poate deschide, care death-chide, moartea urii în engleză, a ciudei, și nimeni nu mai poate închide în sine in–chiude, Cuvântul care desparte măduva de os și spiritul de suflet, Cel prin care toate s-au făcut, Master Softul viu, și care le ține pe toate, le leagă, în legea Sa.
Și astfel, tăind pe verticală în pământul nevăzut, în straturile de logos pervertit, entropit în om, în-trupit în-trupeșit în oameni trufași, atenți la trup și la rușinea lui și nu la spirit și la speranța saperanței Lui, vedem cum unii, vai de voi învățători ai legii și farisei fățarnici, shofari și tzadici, scribi și sfinți în ebraică, șoferi și daci duci, farisei farseuri, farsi-ar, făcători de farsi și de farse, perfizi ca persi-thii care strecoară țânțarul și înghit cămila, dar și saduchei sadici care pun pe umerii altora poveri de care ei nici nu se ating, da, ei, s-au împroprietărit pe Cuvânt, cred ei, și-au arogat dreptul de a copia și de a modifica textul, shofarii sa-phoros, purtători de slovă și de slavă, căzută, fii ai satanei, veți decide voi înșivă ce e bine și ce e rău, și de-a lungul timpului l-au siluit, l-au pervertit, l-au golit de sensul Lui și l-au umplut de altul, opus, făcut, faked și fucked, binele e rău, răul e bine, ne fuck din vorbe, ne înșeală, ne insh’Allah, că cică aia ar fi voia lui Dumnezeu, pe când ei fac din Logos anti-Logos, și din Hrist anti-Hrist, adăugând și tăind la text, căci teks în latină e a țese care e taks în sanscrită, a tăia cu securea, taks-the e un text, o urzeală de tăieturi și ciopârțiri, chop-ar-the-re, ca să iasă ce vrea shofar-ul, cel ce conduce capturând “hearts and minds” naivilor care-i cred pe falșii profeți, navi în ebraică, căci de aceea zice Apostolul Ioan că cine adaugă la textul sfânt să îi adauge Dumnezeu pedeapsa veșnică și cine taie din el să îi taie Dumnezeu viața veșnică, la sfârșitul Apocalipsei, revelație, dar și A-pa-Kali-patha, A-face-facerea, dar și calea lui Kali, zeița morții la indieni, cea are aduce Kali Yuga[10], vremea lui Kali, Sfârșitul, cum părea că deja s-a întâmplat pe vremea lui Caligula[11], Kaliyu-ga-El, aducătorul Apocalipsei, deși el era chemat să aducă Cuvântul lui Dumnezeu, Cali-gola, gura frumoasă, căci de aceea ne e dată viața, să învățăm să discernem și să alegem, binele și nu răul, pe Dumnezeu, eterul și eternul și nu lumea, pământul și entropia, și astfel, după alegerile noastre ne împlinim sau nu destinul ceresc, scris în numele nostru, sau nu, Drag-os sau Drac-os, ușă a dragului sau a dracului, după spiritul care mă animă, an-ie-ma, iniema, duhul Adevărului sau al minciunii, minte-una, Doamne, ai milă de mine!
Și e așa de greu de decelat, mai ales că primul lucru pe care îl face cel rău e să captureze trecutul și să învăț, a-priori, că unii sunt buni și alții sunt răi, și învăț de mic, când nu judec singur, sunt formatat, începând de la limbă, cică maternă de la matrix din latină, dar în fapt de la matrix-ul masonic și masoretic care a pus mâna pe școală și pe mințile copiilor, și copil fiind și tabula rasa, mi se pun bazele și principiile și așa ajung să cred că jâzii sunt victime și cruciadele sunt rele, că există evoluție naturală deși nimeni nu a văzut-o, că miliarde și miliarde de ani deși sub ghețarii milenari topiți în Groenlanda cea cândva verde, nomen est omen, s-au găsit sate vikinge de o mie de ani, că omul a ajuns pe lună acum 50 de ani și de atunci nu că cică s-a pierdut tehnologia și mai ales a murit regizorul, că știm ce e în interiorul pământului, deși cea mai adâncă săpătură e la 12 km din 6800 raza despre care știm de asemenea din povești, cu pești, lumea e un Truman Show[12], pe cine să cred, care e adevărul, de ce să mă agăț, cum știu că sunt bine, nu știu, știu că nu știu și mai ales că nu pot să știu eu însumi, că nu poate cunoaște cârtița lumina, mă smeresc, vreau, accept că nu știu, nu pot, cer ajutor și încep lungul drum al nopții către zi, ieșirea la lumină, Yeshua care Ie-usha, Adevărul și Viața și Duhul sfânt mă luminează și mă ghidează prin jungla plină de lighioane, eu oaie păstorit de toiagul și nuiaua Domnului, pe cărare, depărtându-mă de întuneric și apropiindu-mă de lumină, greșind, dar din ce în ce mai puțin și cel mai adesea fără voie, știind și mai ales trăind viața adevărată, pe Dumnezeu în mine în toate planurile, în spirit, în minte, în inimă, în trup și în lume, din ce în ce mai mult și mai ales voluntar, prin alegere, prin pariu, pe Cale, la Dvar, prin ad-dvar, la Lumină.
Unii zic că asta a făcut William Tyndale[13], Tândală, shofar protestant englez ce a luptat să traducă Biblia în limba comună, să spargă monopolul masoreților latini, să lase Cuvântul să curgă liber, fiind un hacker modern care distruge medievalul, medi-ev-el, evul mezilor evil, care oricât de răi și de meschini, mez-kin, din neamul mezilor, tot mai buni ca jâzii khazari au fost, căci așa au făcut jâzii întotdeauna, știu de la tata cum au venit în Maramureș, vânzând mai ieftin decât negustorul local, o vreme, până l-au scos din pită, l-au alungat, i-au luat locul și apoi au smântânit piața, oamenilor fiindu-le mult mai rău decât înainte, lucru pe care l-au făcut mereu și mereu, prostind peștele cu râma din cârlig, doi plus unu gratis, tu ești special doar fă ce zicem noi, cu educație gratuită, dar ce educație, satanică, fără Dumnezeu și fără viață, exact o slavă deșartă, cunoaștere inutilă, totul despre nimic, cu progres și tehnologie, magie modernă, în slujba omului ca acum să vedem că mai e un pas până se ajunge la omul în slujba tehnologiei, după ce și-a vândut sufletul fără să știe, crezând magia ajungi la mahie, moarte, și așa am pierdut comunitățile, tradițiile, cele care păstrau Logosul în aplicații practice, moduri vechi și înțelepte, chiar dacă particulare fiind, de a rezolva înțelept probleme complexe de viață, nu mai știm, și acum, dezrădăcinați, încercăm să inventăm roata pornind de la Logosul primar căci am aruncat la gunoi povețele, pa-vieța-le, moșilor și strămoșilor, cele date spre viața nouă din nenumărate cicluri de încercare-eroare bazate pe un Logos încă mult mai prezent ca acum când ne-am pierdut modul de viață natural, modul liber de a ne produce hrana și suntem aproape de a ne pierde familia, trupurile și în final sufletele, Doamne ai milă de noi și nu ne lăsa!
Tândală a fost ars pe rug. Aproape aș zice că bine a pățit, îmi pare rău că nu asta s-a întâmplat cu marele vrăjitor al vremii, Gutenberg[14] distrugătorul de lumi, un mai mare criminal decât Oppenheimer, “I have become Shiva, the destroyer of the worlds”, același lucru ca “destroyer of the words”, dar mai jos pe râul vieții, al materializării, vrăjitor jâd și el, khazar, satanist sathanid urmaș de sassanid și de babilonian, inventatorul tiparului, arma atomică împotriva Logosului prin care se nivelează sensurile, se aplatizează, Cuvântul își pierde dimensiunile verticale și în spirit și în timp, începutul Nou-Vorbei lui Orwell[15], distrugerea universului adâncimilor de sens prin validarea unuia singur comun acceptat, sărăcirea, amputarea, dezactivarea posibilității de comandă vocală omului împreună creator cu Dumnezeu, scriptarea vocii, the-criptarea vieții, ridicarea puterii consoanelor care sunt îngerii peste vocale care e însuși Dumnezeu, αλφα și ωμεγα, ștergerea bogăției de înțelepciune și alegeri făcute de moși și strămoși, căci de aia a privi, privire e și preview, dar e și pre-viire, înainte de a trăi, de aia știm cum Cartagina[16] înseamnă Orașul, Karta, Nou, gina, dar stai că gina nu înseamnă nou, dar Kart Hadasht în cartagineza punică ebraică înseamnă orașul nou, chadash e nou în ebraică, dar Khadash înseamnă și sfânt, Kadosh, în ebraică, God-ish, este Dumnezeu, God, ca în Cadiz[17], Kodish, dar ha-dasht înseamnă și al dacilor, conducătorilor, căci nu degeaba Hanibaal Huni-baal, domnul Hunilor canibali închinători la canaan-bali, care mâncau copii, și idolii, dar și ei, era de același neam cu Decebaal, baal-ul, adică domnul în ebraică, a Dacilor, câte sensuri în același cuvânt, ăsta e Logosul, și-și-și-și-, ăsta e semnul lui Dumnezeu, plinătatea care împlinește totul în toți, îmbinarea contrariilor, îngăduința, în-Godu-into, pe când antihristul e zdrobit, aplatizat, nu mai are acces la și-și, ci doar la ori ori și atunci cuvântul nu înseamnă decât asta, doar un sens, cel acceptat, cel care slujește planurilor satanei, cel care asta face, încearcă capturarea tuturor îngerilor care sunt logoi, care sunt cuvinte, cel puțin în relație cu omul, babelizarea comunicării lui cu Dumnezeu, medierea relației cu scopul capturării ei, ștampilarea logoi-lor cu semnul fiarei, capturarea și folosirea lor împotriva omului, Am-ului și a lui Dumnezeu, tiparul care face tipare, the-per, cel ce poartă, per-the, inversat pe silabe, persul, persanul, căci Gutenberg khazarul urmaș de sassanid pers era, prin care așa-zisul adevăr al unor shofari, Logos ciuntit și alterat și tradus, înșelat, a fost împărțit în toate zările, cu titlu de ad-ever, adevăr etern, dar cum au făcut shofarii traducerea numai ei știu, și Domnul, și cei cărora El le descoperă cum ne-au tradus și ne-au zis că cald-ul e cold și rece-le e rich, cum sard e rece în persană și sir-the, sart, e domn, rege în tadjică, că devil e bun și ahura e rău, “o să crezi ce vezi tu sau ce îți spun eu?”, care e sursa, exact, sursa e în interior, Duhul Sfânt, și nu o lege “tradusă” perfid de spiritul manipulator feminin, Lilith[18] și Eva, spiritul de control, ascuns și manipulator, care pretinde controlul asupra liberului meu arbitru, bunul cel mai de preț căci cine e liber Eli-bher, îl poartă pe Eli, pe Dumnezeu, lasă Gutenberg, khazar satanic, nu îmi spune ce să cred, care e adevărul, că nu am nevoie, că Dumnezeu a pus în mintea și inima mea Legea Lui și nu mai avem nevoie să vină altcineva să ne spună, doar să ne trezească, slavă Ție, Doamne, și Ție, Duhule Sfânt!
Întorcându-mă la cai, îmi amintesc că l-am auzit de câteva ori pe frate-meu, George, cel mereu înainte mergător, care mi-a deschis și îmi tot deschide căile în plan spiritual, folosind expresia englezească “straight from the horse’s mouth” pe post de adevăr cert, la prima mână, expresie ce vine, zice-se, din cercurile curselor de cai englezești, când calul însuși dădea ponturi pentru pariori. Știind însă că zeul edomit Ia-Qos[19], Iakwos, Iahwos, Yahve-os, avea cap de cal, equus în latină, ippos în greacă, unde se vede că w devine p, cum qalat în arabă devine palat în română, pronunțat balat de aceiași arabi, care la fel pronunță gallah ca ballah, galii valahi închinători cândva la qaal și la baal, domn și cal, și că unele topeth-uri cananite evreiești destinate arderii de tot a copiilor aduși jertfă aveau un baal cu cap de cal și nu de taur, și că aceste monstruozități erau și oracole, orakh și the-orakh în ebraică, derech darak sau chiar drakhim înseamnă cale, caleA, căiLe, devine limpede faptul că expresia înseamnă la origine cuvântul unui fals dumnezeu prezentat ca adevăr suprem, calea zisă de cal, Yakhoo-ul, zeu cal sau zeul yak, cel pe care dacă îl asculți te face yahoo, ia-huie înseamnă eu nebun sau eu pulă în maghiară sau rusă, yehudim înseamnă iudei, dar și yehoo-the-im, cei ai lui Ia-Qos, zeul edomit, adică saka pe care l-au preluat și israeliții, frații lor mai mici, cu toții saka, urmașii lui Isaak. În Almaty[20], numită în vechimea nu foarte îndepărtată, Almalik, (locul) Regelui, al malakului, rege și înger în ebraică, am văzut la prima mână calul cu coarne, calul malik-ului cel malic-ios, aducător de male, rău în franceză, care istoric, la saka, avea coarne de cerb montate pe cap, și cal și cornută, adevărat yak al lui yakhwoo, adus cu ei de saka luați în exilul asirian și fugiți de acolo care încotro, cât au văzut cu ochii, unii în est și alții în vest, frați risipiți în toate colțurile pământului după cum i-a promis Dumnezeu lui Avraam, cu cai și pe cai și venerând calul, huni și saxoni saka-soni deopotrivă, aceiași, că nu degeaba zicea Venerabilul Beda[21], Body de Buddha the Veda, că strămoșii saxonilor sunt hunii. Zău no, se spunea în Maramureș, îmi zicea tata, când careva îl lua martor pe Dumnezeu, pe Zeu, to say e to zei, a zei ceva, a zice, a zei-ce, a naște în imortalitate, a trimite sus în slavă spre înregistrare și poate spre făptuire, că de aia se zice că totul e scris în Akasha, cronica eternă din eter-in, akas e slavă în tokhariana kusheană, Cartea Vieții și că vom da socoteală pentru orice cuvânt spus, Doamne ai milă de mine, dă-mi Doamne harul să vorbesc doar binele și să nu fiu frisian adică farisean farsi, pharisean parisian, să zic binele și să fac răul, vai de voi învățători ai legii și farisei fățarnici, dutch daci, tzadiki sadici, căci asta e un saducheu un the-dakh-eu, un sfânt tzadik, the-dakh, în ebraică, de unde plecat-am toți, că știm sau nu, că vrem sau nu, dar cât de complicate sunt căile lumii și cât de mult mai complicate cele salvatoare ale Domnului căci un nebun aruncă semeț o piatră spre cer la Babel și zece filosofi, filo-safia, iubitori de ființare în Sa, de slavă, se chinuie să o scoată din puțul în care a picat, din haos, din găoz, mândria merge înaintea căderii, dar binele vindecă, bindece, bene-dice, binecuvântarea unește, binnah-the-ce, ceea ce dă înțelepciune și construiește, îm-bină, slavă Ție, Duhule Sfânt că Tu ești Unificatorul care mântuiești Babelul, care sfințești și unești limbile înapoi într-Una, cea Sfântă, cea a Domnului, cum cu har zice Dîrlău[22], de la depărtarea, the-parth-are, Chinei harului, de unde similaritățile de fond dintre limba tokhariană kushană și cea română par un pic mai ușor de acceptat, căci spre apus sunt toate, spre opus, facere, spre epos, zicere în greacă, spre vestire a adevăratei epopei, epos-pa, Buna Vestire, Eu-Anghelia.
Fac ce fac și revin la tokharienii mei, thokharieni, soharieni veniți din sahara, aducând cu ei alfabetul, al-fa-bet, cel ce face casa, bet, în ebraică, căci scrierea sogdiană, parthă, khoresmiană sunt alfabete aramaice modificate, în timp ce bactriana macedoneană, mezo-dan-eană, folosea un alfabet grec modificat, și el tot fenician aramaic cananit la origine, la fel ca cel latin, revin la kushanii care, îmbrăcați în cămeșă, ca-meza medică, cu pantaloni strâmți, ițari, medici și ei, încălțați cu opinci și mari mânuitori de paloș, dar și de arc, au năvălit, na-vale, au coborât din munți spre și pe văi, din Tianshan prin Pamir pe Badakshan în jos, numit mai demult, ce mirare, Tokharistan, ba-Daksh-an, în care sunt Daci, căci sursele indiene zic că Yavanas, grecii, Pahlavas, parții germanici, și Saka, tot parții turcici, împreună au fost predecesorii Kushanilor, straniu e însă că Xsaca[23], th-saka, Ish-saka, oamenii saka ieșiți din Ishak, e numele vechi al ahemenizilor, perși, ramura iudeilor rămasă în Babilon după căderea lui, peste care vin kushanii tocharieni ce cuprind sub ei Miezul Lumii, încing în cinul lor, strâng cu cingătoarea de piele, curea de quero cured, și estul și vestul, nordul și sudul, cu buricul lumii înfipt aici la Bukhara, Kushanii cei uitați de toți, dovada că nu se numără printre învingători căci nu ei au scris istoria, căci în afară de istoricii armeni, în istoriografia occidentală nimeni nu vorbește de kushani, numai armenii armâni ținând amintirea kushanilor khumanilor rhumani căzuți de mână de sasanid iudeu, de Ardashir, la 250 după Domnul, care după ce înfrânge pe arsacizii parți și astfel cucerește Iranul, se îndreaptă spre Parthia însăși și o cucerește și spre kushanii ce își aveau inima imperiului în Sogdiana și Bactriana și îi supune și ia orașele cele construite cu zid kushan, cărămizi mari nearse întărite cu piatră prinsă în zid cu mortar, le cucerește și le persianizează, adică le iudaizează. Al Tabari[24] ne spune că, întors la Gor[25], la capitală, numită azi Firuzabad, Phyrrus-abad, abadul Perushilor perși, a firus-ilor farisei, Gor e munte în rusă, dar și domn, kyr, sau Thyr cum tot spun, Thor, în amintirea Tyr-ului Soare, Ardashir, Earth-Sir, primește supunere regilor de Turan, Kushan și Makran, adică din actualul Kazakhstan prin Uzbekistan și Afganistan până în Pakistan și sudul Iranului, căci asta sunt Turanul Transoxiana, Kushanul Bactriana și Makranul, actualele Sistan și Balochistan.
Calc agale pe pământul gălbui nisipos al miezului lumii, printre ziduri impozante de cărămidă nearsă, mă strecor printre medresse, la stânga Mihr-i Arab[26], lumea și lumina Arabilor, ce jignire aici, la dreapta Po-i-Kalyan, medresa cea mare, în tadjică, nu în uzbecă, iar între ele tronează uriaș Kalyan Minor[27], ca un Turn Babel al miezului lumii, minaretul mare și frumos, kalos în greacă, în traducere liberă Marele Mic, cel care zice legenda că l-a convins, prin el însuși și mărimea sa, pe Chingis Khan să nu îl dărâme, the-ram, să dea cu ram-ul în el, berbec în engleză, ram-ura groasă, trunchi, în română, același lucru, cu care se face și rammed earth, pământul bătut cu ramul, din care erau făcute zidurile Bukharei în trecut. Turcoazul din medrese e la fel de spectaculos ca turnul ce tronează, ce turnează, peste ele, bogat în măreție pe cât sunt ele de bogate în liniște, cu dud-ul lor, tut în tadjică, dând rod bogat și risipitor în soarele dogoritor al amiezii de miez de lume, dar atenția mea e atrasă, atras e trecut în spaniolă, și trec și eu, spre micul muzeu din spatele turnului care conține în sine o capodoperă pe care prima dată am lăsat-o să îmi treacă neobservată sau neînțeleasă, dar care acum mă cheamă anume, a-nume, chiar pe mine dintre toți căci eu îi pot înțelege povestea, am fost pregătit. Într-o cameră întunecoasă plină de zarafeturi turistice se află o capodoperă, o machetă a oazei vechii Bukhara, cu cele trei rânduri de ziduri ale ei, kukhandisul, madina și rabad-ul, expresie a maiestății trecute a buricului miezului lumii, căci se vede limpede cum zidul rabadului înconjura întreaga oază a Bukharei, uriașă cu cei 5000 de km2 ai ei, echivalent unor ziduri lungi de 70 km pe latură, atât de mare, în aceeași ligă cu marele zid Gorgan sau cel chinezesc, o urieșenie. Mă uit cu stupoare la cât de mic e Ark-ul în imensitatea vechii Madine, orașul în sine, ce să mai vorbim de urieșenia rabadului. Și din nou și din nou mă zgândăre aceeași întrebare, la care deja am răspuns, unde au dispărut toți oamenii ăștia, sogdienii de dinainte de kushani, kushanii și turcii de dinainte de sasanizi și de după?
Și totuși cine sunt turcii ăștia, traci și thyrsi și agatyrsi, aga-turshi, sfinții turci și sciți și traci, într-una? Prima mențiune documentară ca turci vine de la Menander Protektor[28], cronicar roman de răsărit, care vorbește de ambasada plecată din Constantinopol la turci pentru a face o alianță împotriva sasanizilor, la 563 după Domnul, pe vremea lui Ishtemi [29]și a lui Silziboulos[30], Sila-the-baal, Domnul Puterii, scris de unii Siliziboulos, Silezii-baal-is, Domnul Silezienilor, scris de persani SirJibu, Sir-jâb, Domn din belșug, Mare Domn, dar și Domnul Vieții, Sir-Jivi. Ce mult seamănă numele ăsta turc cu al lui Aristoboulus[31], aristo-baal, domnul merituos, al celor merituoși, aristo-crații, în greaca ebraică, primul rege hasmodean al Iudeii la 100 înainte de Domnul! Ei despre ei, turcii, spun, în inscripția de la Bugut, un fel de Bogota, de Bogata, Bogh-at, Loc al lui Dumnezeu, din Mongolia că fondatorul lor e Bumin[32], Ba-man, Omul Puterii, urmat de Muhan, cel Mahan, Megan, cel mare în greacă și în hindi, ce domnește pe la 550 și apoi Taspar[33], The-Aspar, purtătoruL par sau per, de sfințire, As, deși venerând calul asp înseamnă și cal în persana veche, ceea ce îl face Călărețul! Tot citind despre ei am dat de teoria lui Fritz Hommel[34], sumerologul, care a comparat două sute de cuvinte turce și sumeriene cvasi identice în sens și fonetică și a scris un articol numit “Sumeriana e Turca”. Nu mă miră. De ceva vreme a început să mi se clarifice că cronologia istorică e alterată, intenționat, cu perioada întunecată de la sfârșitul Epocii Bronzului, de la 1300 la 700, ce convenabil, numai bine să se ascundă adevărata istorie a lumii, împrăștierea saka lui Isaaka lui Evreiem Abraham în toată lumea, mascată și șoferită cu tot felul de traduceri făcute de shofari jâzi din sumeriană sau akkadiană și alte cuneiforme și hieroglife numai bine să nu poată nimeni verifica, iar dacă verifică și nu dă la socoteală să îl poată arunca “academic” în derizoriu, să nu ajungă cumva goyimii să vadă că indo europenii sunt Sciții, adică Saka, adică fiii lui Isaac, mai puțin iudeii și beniaminii rămași în Iuda și duși apoi în Babilon și apoi în Persia, cele zece triburi pierdute amestecate cu edomiții lui Esau și mezii și madianiții Keturei, dar și cu amoniții și moabiții urmași ai lui Lot[35], căci atunci când au intrat în Canaan doar Iuda i-a căsăpit pe toți, genocidar atunci și acum, restul s-au amestecat cu ei, ăștia sunt israeliții, iar turcii sunt o parte din indoeuropeni, sumerieni, samarieni, israeliți, Samariteni din Samaria și din Samarkand, dar și chuvash-ii sava-ash-i, oamenii sfinți, de pe văile kazakhe Ili și Chu, Eli – Chu, Elishu, champs elysee, căci nu întâmplător cartea sfântă a sumerienilor se cheamă Enuma Elish[36], ie-Namah Eli-ash, faptele oamenilor lui Dumnezeu. Mă intrigă și rețin faptul că sursele chineze zic despre turci sau xiognu că sunt foarte păroși, cum știm că era Edom, părosul roșcat și la față și la păr, și cum știm că tot roșcați sunt foarte mulți dintre turci, ca frații sau mai bine zis verii lor plecați spre vest, celții gallahi valahi. Scrierile persane spun că atunci când sunt întrebați din cine se trag, turcii strigă tare: “Tatăl nostru e Avraam, iar unchiul nostru e Ismail.”
„Avraam a mai luat o nevastă, numită Chetura. Ea i-a născut pe Zimran, pe Iocșan, pe Medan, pe Madian, pe Ișbac și Șuah. (…) Toți aceștia sunt fiii Cheturei. Dar a dat daruri fiilor țiitoarelor sale și, pe când era încă în viață, i-a îndepărtat de lângă fiul său Isaac înspre răsărit, în Țara Răsăritului.”[37] În greacă Keturah se scrie Χεττούρα, hetaira, numele dat de greci prostituatelor nobile, ce surpriză, încă de la început danii pe greci i-au foarte dușmănit și disprețuit pe verii lor, turcii, tracii, care cum ziceam, și când se “elenizaseră” ca macedoneenii, nu aveau drepturi egale, nu participau la Jocurile Olimpice, rămâneau goyimi. Zimran scris Simran e clar simerian care e symerian, sumerian din Samaria. Medan în alte părți e scris Mede, medul, Iocșan scris în ebraică Jokshan e clar Jackson, son de saka și el chiar dacă ulterior, prin alianță, dar cu toții moștenitori ai binecuvântării lui Avraam, Ab-raham, Ab-racham, din mila lui Abba, Tatăl. În Midrash-ul Yalkut[38], tradiția rabinică spune că Abraham a avut trei soții, Sarah, sora, fiică a lui Shem, Keturah, fiică a lui Yafet și Hagar, fiică a lui Ham. Ceea ce duce limpede la concluziile că toate trei erau soții legiuite, cu atât mai mult Keturah pe care a avut-o după moartea Sarăi și că tot pământul e binecuvântat în Avraam și prin binecuvântarea lui, căci sămânța sa altoiește toate celelalte trei ieșite din Noe prin faptul că Dumnezeu le-a deschis calea să stăpânească peste tot pământul și toate neamurile încă din vechime și nu mai există azi om pe pământ să nu aibă în el ADN-ul și deci sângele și deci binecuvântarea lui Avraam.
Astfel că nu m-am mirat prea tare atunci când am văzut covoarele din Khotan, Hotin-ul din Tokharistan, cu motive sumeriene și povestea copacului Huluppu, identificată de profesorul chinez Duan Qing[39], Don King, cu tableta 12 din Gilgamesh care se regăsește și în Cartea maniheistă a Uriașilor din Turfan. Și uite-așa tot la kushani ajungem, dayuezhii daco-geți cei re-așezați aici unde este Bukhara, Bukhara-est, și care cuceriți de sasanizi câteva sute de ani mai apoi, s-au persanizat, mai ales în orașe, căci tadjicii din marile cetăți ale Sogdianei, zic ei, sunt turci persanizați, căci persana, limba din Pars-ul de la Golful Persic, a iudeilor din exilul Babilonian, a perșilor pârâșilor, căci asta înseamnă diabolos în greacă, acuzator, pârâș, a fost limba Imperiului, adoptată la curțile sultanilor încă de pe vremea Șamanizilor, în timp ce rabadul vorbea sogdiană sau turcă, fapt ce s-a menținut până la momentul celei de-a doua mari veniri a turcilor, oghuzii și karakhanizii, mult după cucerirea arabă a Sogd-ului, mult mai încolo, după cum zice cronologia oficială, pe vremea lui Ali-Shir Nava’i [40]cel ce a ridicat limba turcă în rang, culoare în farsi, i-a ridicat frecvența, căci știm că există corelație directă între culoare și cerul, dimensiunea, chakra, din care își trage puterea, culoarea spiritului, adică a aurei, ohr-ie, a luminii interioare, adevăratul aur, căci asta e curcubeul, krk-a-bow, arcul care duce cetate, ark, ga-ark, krak și charax, cetatea lui Dumnezeu, dar și kir-ga-be, cel ce este și aduce domnii și domnia, din ceruri, cerc-ab-e, din sferele înalte care ne înconjoară, la care nu avem acces decât pe măsura curățirii interioare, de care nu putem trece, nu le putem subpune, decât smerindu-ne, căci “omul nu primește răsplată până nu se smerește și răsplata nu se dă faptei, ci smereniei”, cum zice Sfântul Isaac Sirul[41].
În turkică, Qizilbashi, luptătorii turcomani din Turkmenistanul actual, fost Khwarezm, fost Dakhia, înseamnă roșu-cap, kizil-bash, ad litteram, capetele roșii, dar citit altfel devine, githil-bos, getul-șef, și în timp ce unii zic că numele le vine de la capișonul lor roșu, alții zic că erau roșcați, albi și înalți, daci, dutch, așa cum încă se mai vede pe mulți turci traci, deși deja amestecați, capete roșii adică roșcate, așa ca Mohamed al doilea, ca Tamerlan, Tha-Mîrlanul momârlan ca Shah Ismail Persanul safavid, și unii zic că însuși Chingis Han, King-is Khan și San și Dan. Vai de tine, Horazine[42], zice Domnul, plângând orașul nepocăit din Galileea, scris Korazin în ebraică, Khorasan și Khwarezm, care deși diferite înseamnă același lucru, Ha-aretz-in, PământuL, cândva promis, triburilor israelite roșcate ca David, fugite departe, de-parthe, de Galileea, cea care nimeni nu explică de ce se cheamă așa, Gali-leah, câmpia, pajiștea, locul jos, în Old English, al Galilor, adevărații edomiți, saka, roșcați și păroși tare, ca strămoșul lor Esau. În drumul lui spre Samarkand, prin Persia cucerită de Timur, trecând prin provincia Qazvin, adică Caspică, fostul Tabaristan la sud și Khwarezm la nord, țara mezilor eberi avari, Ruy Gonzalez de Clavijo ne vorbește despre Sultanul Veis, fără să vadă sau fară să ne spună că vede, ca un vizir wise-er, că Veis e Weiss în germană, alb, beyaz în turcă, dar b e v, adică veyaz, veis, weiss, aceeași limbă, altă pronunție, mama lor de turci traci daci germani, cum se poate una ca asta, ca Sultan, Zoltan în maghiară, să fie de fapt Seul Dan, unic Domn, dar și Sol-Dan, Domnul Soare, exact la fel ca Regele Soare, Ludovic XIV, Louis cel loic, adică cel laic, cel necredincios, păgânul, închinătorul la soare, mithra, apollo, abadon, baal, același, satana.
Stranii legăturile astea dintre extremul orient și extremul occident cu rădăcini în miezul lumii. Hattori Hanzo[43] din Kill Bill e Ha-Atarah Hans, Hans cel încoronat, atarah în ebraică, Enzo italianul cel ha-Tare căci e un hotar, poet zoroastrian, plin de slavă, hod, în ebraică, uneori pronunțat zotar sau zaotar, Tao-the-ar, cel aducător al lui Tao, Thao Theo, același cu Dao, Zao, dar și cu Hao al apashilor și Chao al vietnamezilor, Viața, Ciao, chyyai-ab, sursa vieții în ebraică. Știm că nomen est omen, numele sunt peste tot, este rațiunea noastră de a exista, raison d’ettre, dreptul nostru, care decurge din datorie de fapt, trăim ca să împlinim voința Celui care M-a trimis, zice Domnul, care Dumnezeu adevărat din Dumnezeu adevărat, renunță la toate drepturile și puterile Sale, ca să împlinească datoria dată de Datar și ca urmare zice la Apocalipsă că la venirea Sa va avea scris pe El un Nume pe care nu îl știe decât El Însuși, El-uns-ish, Dumnezeu-noi-om, Omul lui Dumnezeu pentru noi, și cei care Îl urmează vor primi o piatră albă pe care scrie un nume nou, sfânt, chadash-kadosh, pe care nu îl vom ști decât noi, căci asta este autonomia, auto-nomos, auto-numirea, căci cine îmi știe numele are acces na-ma-ul meu, la sufletul meu, și mă poate influența sau conduce, doar cel ce îmi știe și dă numele, a da nume înseamnă a stăpâni, dar cei înfiați și înviați în Dumnezeu au parte de libertatea Lui care e auto-nom și liber și îi face pe toți care Îl acceptă Elibheri, Eli-bheri, purtători și născători, bher-the, birth, de Dumnezeu, birth-ani căci bârsan asta e, născător și născut în locul nașterii, la sursă, Berith în ebraică sau Barah-tha, că Mahabartha[44] Maha-Barah-Tha, Marea Naștere nu doar Frații mari, frați cu omul din Bursa turcă sau din Barsa Barceloneză, sau din Bîrsa cartagineză, dar Bursan e Burthan e un Birthan din Biertan care e Burkhan, Bir-khan, bir e unu în turkică, întâiul son sau khan sau hun, fiu în sanscrită, pronunțat pe inspirație, gutural, ca în avestană, ca numele arabe și din Miezul Lumii, unde prin înmuiere devine Baurshan, ca distrusul de la recepția din hostelul din Shymkent[45], undeva cândva într-o noapte, un fel de Borșan ca cei din Borșa, de acasă din Maramureș.
Numele persane m-au fascinat mereu. Farrokh, care citit Pher-rosh devine Peroz și Piros și Phhyrus, înseamnă purtător, far, phoros în greacă, de rokh, rosh în ebraică, cap, rege, rus. Dar împărțit pe silabe, sila-be, cuvintele forță componente, și citit invers devine Rokh-far, Rege-poartă, Rosh-fort, forță și poartă și purtătorul regelui, Rochefort, piatra tare, Roca-forte, destin Tare cu no-roc și soroc, the-rokh, drumuL, în tadjică, tare, deschizătorul de drumuri. Hashem, alt nume persan, clar evreiesc, Numele, Dumnezeu în ebraică, de ce oare?, citit invers e Meshah, Messiah, mezul cel venit cu misia de a ne salva, pe noi toți, oile pierdute ale casei lui Israel, aceiași, Ervin sau Erwin, persani sau germani, Armen sau Armin, cu toții armâni armeni, Kean[46] sau Keanu, persan sau irlandez sau roman vechi din cronica lui Anonimus, toți purtători ai sângelui și promisiunii lui Avram, Ab-racham, cel din care curge mila și harul, să ne aducă acasă, at-home, ot-hon în maghiară, at-khona în farsi, la-casa, abad în farsi în alt cuvânt, abode, locuință în engleză, care în uzbekă înseamnă pe veci, forever, farwahar, înger în persană, în casa veșnică, abad-ul care nu piere abadyi, niciodată, pe veci, în uzbeca nouă, a-body, în locul în care ieșiți din trup, nimic nu ne mai atinge, iar prezența lui Dumnezeu ne îmbucură veșnic, în-Bogh-are, și ce straniu că în uzbecă veci e veh, un vech citit vechi. Aceeași citire, pronunție diferită la fel ca la Arkhan, arkhonte persan din Orkhon-ul turcic, care pronunțat înmuiat, kh-ch, devine Archan aca Arjan, vechi nume românesc din Subcarpați, același cu Arjuna[47], dar și cu Orasan, dar și Arșinel Archan-El și cu Orsi, Orsolyia, numele unguresc, care poate fi scris Archi, toți oameni de archi-into, argint, albi la fel ca Farbod, alt nume persan, For-body, purtător de trup, care citit invers devine dobraf, Dobra-Fa, făcătorul de bine, dobre în slavă, Dabron cel tare, dar uneori și trupesc, tare și prost ca stejarul, dub în slavă, dumb în engleză, tâmp de pe Tâmpa, din pădure.
În persană la lume îi zice Jahan, Jay-khona, Chyyai-khona, casa vieții, dar și Donya, lumea zice-se luat din arabă, don-oya, unde don e domn, dar și dat, iar oy e casa în turkică, lumea făcută din lumină e casa noastră comună, oy-cumene, oykumene în greacă, casa-cumanilor celor comuni, bulgarilor vulgari și folkari, dom-us-ul demos-ului care ne duce împreună viața, durmuș în turkmenă, dharma-ish, destinul este, dorm-is, viața de vis și umbră a celei adevărate, războindu-ne între noi și cu vrăjmașul nevăzut care ne face din vorbe și pe unii îi convinge că el e bun, gahryman, erou în turkmenă, ga-Ahriman, gaarman german, omul lui Ahriman, cel rău în zoroastrianism, căruia îi și fac statui, heykel în turkmenă, chayy-kel, chilia vieții, loc de trăit, căci asta erau statuile vechi, idolii, temple, te-umple, ale duhurilor care locuiau piatra dacă nu puteau locui trupul, templul viu al lui Dumnezeu, heikhal în ebraică, carnea, miaso în rusă, cea care permite viața viețuitoarele, HaChayyim în ebraică, miyyachah, miaso, citit invers. În Geneză, Bereshis, în ebraică, Birth-is, Nașterea, ce surpriză, ad litteram, se zice că, înainte de șarpe, Adam și soția lui erau amândoi goi, arummim în ebraică, eirom la singular, air-am, ființări de lumină, și nu le era, nu aveau, rușine, ντροπι în greacă, ntropi în transliterație, în-trup-e, nu erau întrupați, deci nu le era rușine, și când auzi pronunția greacă, dropi, se vede clar cum căderea, drop, în trup, duce la întrupie, adică veșnică entropie, degradare, în absența lui Dumnezeu și rușinea de a fi adus răul în creația văzută, prin înșelarea șarpelui, cel mai viclean, arum în ebraică, ar-am, cea mai mare ființă de lumină, căzută însă. Ce m-a provocat mereu e că după cădere se zice în biblie că Dumnezeu le-a făcut haine de piele și i-a îmbrăcat cu ele, ia de aici o blană de zibelină, o geacă de piele întoarsă, stil italian, bătaie de joc fac shofarii ăștia de noi, mai ales când vezi că în ebraică expresia folosită e kesonos ohr, cică haine de piele, dar de fapt, chesoane de lumină, scutul de lumină de protecție de duhurile rele care dau târcoale și caută pe cine să înghită, aura. Și așa, luându-și ochii de la Dumnezeu și punându-și-i pe ei înșiși, ca Petru mergând pe apă în credință și apoi scufundându-se când s-a uitat la sine și la trup și la pericol, au căzut din materie spiritualizată și spirit materializat, cel adus la ființare Ad-Am, unicul și inițial indivizibulul Atom, Adom cel Edom, Adam și Eva, prima femeie, deși unii vorbesc de demonul întrupat Lilith, să fie sănătoși, doar Domnul știe de fapt ce și cum a fost, cert e că în ebraică la Eva i se zice Chavah, căci din ea curge toată viața, Chayyi-va-ha, viața-curge-cea, întâia, yak în persană, yak-va, cea mai bună, yakshi, zic uzbecii, prima, de cea mai bună calitate, ok-ish, și totuși entropită.
Îmi tot răsună cuvintele spuse în trecere de Raihon din Termez în alt răstimp că, zic unii, la origine farsi și turkica erau aceeași limbă, persana veche, sau avestana sau sanscrita sau germana veche sau slava veche sau latina veche sau greaca veche, ebraica veche, aceeași, ziceți-i cum vreți, separată de traume și decizii și pariuri și credințe diferite, toate văzute în pronunții diferite și citiri și sensuri inverse, în scripturi criptate, toate pornind de la Babel citit Wawel[48] în poloneză, ca fortăreața din centrul Cracoviei, Krk-va-ia, un vechi Caracal, Carac-el, polonez, nu la fel de vechi însă ca Warszava, Bârzava[49], Birtha-va, Bârsa-va, locul nașterii de fapt al renașterii lech-ilor adică rech-ilor, polonezi rich și rik, regi și lași, moi ca niște leșuri, pe cât de tari se dau ei. Acum mă fascinează limba turkică, de fapt ramificațiile ei în uzbecă, turkmenă, turcă, kazakhă și celelalte, și legăturile ei pentru mine foarte vizible cu persana, slava, germanicile și latina, toate cu toate, Davar Echad, zic evreii vorbind de Dumnezeu, dar traducerea cursivă este Cuvânt UnuL, un singur Cuvânt, o singură limbă, un singur Logos, și o singură Lege, a Libertății, a Iubirii în Adevăr. Încă din copilărie am fost atras de tărâmul legendar al turcilor cei sălbatici după ce citisem cu George, frate-meu, o carte cu un viteaz, Tevene Meoge, care citit în farsi ar fi Javan Magul, Giovanni cel Mega cu calul său fantastic Demir Shilgi, Avalanșă de Oțel în uzbekă, Colți de oțel în kîrghîză, dar straniu, Vânător de Oțel odată ce mergem în celta veche, păstrată în insula Man[50], unde shelg e vânător, și o fată nespus de frumoasă, Uzun Nazan, unde Nagz-an e una Naghz, cum se zice în tadjică la bun, frumos, nice, iar Uzun e o turcoaică Oguzana, Oksana cea Ozana, o zâna cea frumoasă, dintr-un tărâm de poveste numit Arslan Taiga, taigaua leului în turkică, dar și pământul dacilor celor drepți ortho-lan daoi-ga, undeva departe, la nord de aici, dincolo de Alatau-ul și Balkhash-ul kazakh, de Tianshanul dintre Taklamakan și Kirghizstan, lângă Altai și Baykal, Doamne mare și frumoasă lume ai făcut!
Pe cât de fascinat de povești turcești am fost, pe atât nu i-am avut la inimă pe turci, ce puternică e puterea cuvântului, a propagandei, austriecii sunt buni, turcii sunt răi, a minciunii, vestul e civilizat, estul e sălbatic, prin care ne-au întors shofarii frate împotriva fratelui, turcul împotriva tracului, germanul împotriva germanusului latin, deși sângele și limba ne sunt aceleași, dar numai pentru cine are ochi de văzut și urechi de auzit, de primit. A primi în uzbecă e almash, primire, to make alms înseamnă a da mâncare și bani celor săraci, în nevoie, care în Sogdiană și Khwarezm înseamnă, știm de la Ibn Fadlan, a lăsa nevoiașul să intre în casă la căldură și mâncare și apă pentru o zi, peste noapte, și ce interesant că Almaș e un nume vechi românesc, Almășan, cel venit al-mas, pentru a mâne cum ar zice moroșenește, tata, Ghica Alu’Moișanu, a ră-mâne până mâine, a merge de mas, de stat peste noapte, cum facem și acum la maseriile italiene. Almashtirish în uzbecă înseamnă ghișeu, unde tirish e loc, terra-is, locul în care mă aplec, fac târâș pe terra ca să fiu primit, iar la loc i se mai zice yerda, yard în engleză sau earth-the, același lucru, ardeal, inima și pământul, colb și qalb, inimă în uzbecă, de unde începe totul avvali, în uzbecă și merge a-vale, până se oprește cease în engleză, tăiere, -siz în turckică, până e ucis, you-siz, gata, terminat, tăiat, excise adică ex-cease, după tăiere, căci dacă nu încetez la timp acțiunea mea e un exces, ex-siz, ce continuă după închiderea care este precisă, pre-cease, pre-siz, spre închidere și cine face asta e un bezmetic, bez-metoch, fără-mit-dack, fără de acoperiș în slavo germană, unul fără căpătai, care nu dă rod, un nerod din norod, nărod, aflat pe drumuri na-road, care umblă pe cărări fără să aibă o cărare a lui, clară, un nehotărât, kararsiz în uzbecă, care e de rușine, hayo în uzbecă, de haiu lumii, de râs, haios, dar și de plâns, căci hayo în uzbecă are și sensul de modesty, pudoare, bun simț, căci mod sau modh în celtă e comportament bun, potrivit, asta e moda, ascultarea și recunoștința poruncilor lui Dumnezeu, căci Modeh Ani în ebraică e rugăciunea de dimineață, mulțumitor sunt, ad litteram, căci modest e mode-est, un om recunoscător, cu rușine față de darurile Domnului, căci o femeie fără rușine e o femeie fără sharm în uzbecă, adevăratul charm franțuzesc fără de care omul e un scandal, schande e rușine în olandeză, de unde a scanda, rușine-rușine, locul rușinii, al exilului, Scandza[51], saka-in-tha, Scandi-navia, noua Saka-in-gea, insula Saka a celor curajoși, nu lași, qo’rqoq în uzbecă, cuor-coq, inimă de găină, fără calitate, qualite, kali-the, fără frumos, în greacă, fără măreție, kalyan în tadjică, care nu vede că a-ți veni cineva de hac înseamnă a-ți veni de hâj, sensul în uzbecă, adică a te trimite prin hăcuire, tăiere, hack, la cele sfinte, la Hashem, de fapt nu, că hasım în turcă e sinonim pentru dușman, știau turcii din vechime că nu degeaba le ziceau parsee la evrei, sau ghebr-ei, farisei perși, dușmanii, la care le spun și yagi, pronunțat yahii yajii, iuzii, jeuzii, yuezhii și yassy yazigi, yahoo-ii cum li se zicea din vechime iudeilor lui Iehu.
Ce urzeală nebună se țese, ițe care se ițesc! Etzah e iță și urzire de planuri în ebraică. Mă uit cum iese din mine, cum curge, și mă îngrozesc și apoi laud pe Domnul, voia Ta, nu voia mea să se facă, știu că nu știu nimic. Țesătura asta, tapiseria văzută și nevăzută a creației, e făcută cu mult dichis, dikish înseamnă lucrătură cu acul în turkică, the-ik-is, acuL este, făcut cu acul, the-ack, care dacă e mai mare și face ce vrea el devine un dick dâcos, cum încă se zice la țară, un mofturos, muhtaj în uzbecă, pronunțat muhtai, moft-ai, unde moft e miracol, arătare, lucrare supranaturală în ebraică, că de aia zice Apostolul Pavel că grecii vreau înțelepciune și evreii vreau minuni, mofturi, magii, să își facă voia proprie prin vrăjitorii, lucru rău, care neglijează voința lui Dumnezeu, neglijent e ihmal în uzbecă, is mal, ceea ce e rău, cum zic jâzii că e Ishmail, apărut din greșeală, din neglijarea cuvântului lui Dumnezeu, deși e limpede că arabii și cei urmași din el sunt de același neam cu restul efraimilor, noi toți cei ce ne tragem din Avraam, neamuri și vecini, yakin în uzbecă, ya-kin, cel ce e neam, kin sau cin în română, ieo-cin, ve-cin, căci neamurile stau laolaltă, la olată, în wlad, posesiunea comună, condusă de shurefa, nobilime în uzbecă, sheriffii, shure-fa, cei ce dau siguranță, asigură ordinea și liniștea pe timpul nopții, gheyja e noapte în uzbecă, de unde e limpede gheișa japoneză, femeia nopții, dar care face și jertfa, share-fa, cel ce face parte și împarte at-ul eat-ul, calul sau câinele în turcă, carnea lor, et, spre a fi mâncată, eat, sau domuz-ul, porcul, dom-is, cel ce e domn, jertfit de ignat și tăiat cu fierul care e șier și care share de către nobilimea căreia i se mai zice și assalet în uzbecă, ba-assal-et e wassal-et cel ce e uasal, nobil în galeză și alte celtice, vasal, vasaliile, nobilii, sau shleachta cum le zice pe poloneză, saal-ach-the, cei sălășluiți, cei ce zic ei că împart mila, cei ce dau voie, lasă, sa-leach-the, leșii, lipitorile, leach-the în engleză, vătafii batavi, ghoții hoți, dacii dutch, pherșii pharisei vorbitori de farsi.
Multă vreme am crezut că farsi și tadjica sunt aceeași limbă, și parțial chiar sunt, dar aș zice acum că tadjica e vorbită de o reminiscență de sogdieni care s-au fariseit, persanizat, căci la origine sogdiana și farsi erau cu siguranță aceeași limbă, cum se vede un pic în limba Yagnobi vorbită în munții Fann în Tadjikistanul de foarte aproape de aici, dar mai ales din Samarkand. A vedea în tadjică se zice bined, legat de binnah, înțelepciune, vedere, wisere, în ebraică, binnah-the, e a vedea, a înțelege pe cineva din priviri, a da binețe, cum zicem și noi în româna noastră sogdiană și ea, peste care a trecut mult vaqt, timp în tadjică, watch, oaci, ochi, multă vedere, a omului boacter, veghetor, dar și a lui Dumnezeu, Bagh-the, ca un tăvălug, cu forță, cu spor, sau cuk se zicea pe vremuri, dând pinteni, spor în tadjică și spur în engleză, născând ceva nou, tavallud în tadjică, naștere peste vechile morminte, kabr în tadjică, cover, cufăr și kaffir, de necredincios, peste lumea asta ca un iad, Çahannam în tadjică, jahan-am, căci asta e lumea, căzută față de ceruri, osmon în tadjică și aseman în farsi, raiul. Dumnezeu e Abba și Apa în maghiară, iar ab și ap sunt apă în farsi, și unde nu e El e uscăciune, husksolj în tadjică, secetă, usc-sol, în ciuda jertfelor de băutură, de sânge, aduse în vase, zarf în tadjică, poate făcute din aur, zaraf, the-ahr, aur, degeaba, solul a devenit uscat, tare și nu moale, narm în tadjică, narm-el, normal, tare ca o piele, pust în tadjică, bășicată, plină de pustule, ca o pustă, pielea pământului peste care în tăcere, homusi în tadjică, amuțiți de durerea a încă unui exil, au pășit peste granițe, marz în tadjică, marjă și margine, peste mark și marcă, din Margiana până în Marca Moldovei sau Austermark, numele vechi al Austriei, conduși de cavaleri, marzapani, conducător de marcă în tadjică, marko-pan și mari-jupâni, rycar citit rițar, cavaler în tadjică, raț e numele dat de unguri sârbilor, cavaleri prin excelență, ritter în germană, rytsar în rusă, ca și cavalerii sikhsi din Punjab, din Amritsar[52], Am-rycar, locul unde trăiesc cavalerii, ad litteram, juruiți să apere credința oamenilor celor mulți, möl înseamnă mulți și mult în tadjica din Bukhara, Balkh și Khujand, möl-the, mult.
În tadjică sohzoda înseamnă prinț, sah-zoo-da, rege-viața-da, cel căruia i-a dat viață un rege, și-a dat viața lui, bey-zade-lei, bogh-zade, fiu de domn și dumnezeu în farsi, născut, zoda în farsi, în zodia bună, un gerțog, duce în tadjică, herzog în germană, ger-saka, sămânță de dhaka, căci dacii sunt gherțoi, bădărani, puternici și arbitrari căci asta vine din stăpânirea oamenilor și a pământului, în tadjică proprietarul pământului e zamindor, unde zam e pământ, cel ce dăruiește, dă, pământului, sămânță, zamindar sămânțar, sămănător, în timp ce în farsi termenul corespondent e dehqan, decan și zecan, conducător și bătrân în ebraică, căci doar conducătorii din sfatul bătrânilor erau stăpânii pământului, dar se mai vede un sens în persana veche, dahyu, pământ și sat, și așa dekhan devine și deh-ghan, om al pământului, pământean, cei vechi, dahyu, dakhii, dacii, cei ce au fost primii stăpâni peste țară, oamenii lui Dumnezeu, Dea-gen, ai duhului, Deh-ghaii, cei care astfel aveau puterea can, în engleză, de a da, dea-ken, diaconii, cei puri, pok în tadjică, pok-ed, pocăiți și drepți, patriarhii care, ca tămada georgian, dădeau totul la masă, dădeau viața mada și meda și meza, întindeau supra, masa festivă acoperită cu față de masă, supra-față, puneau stol-ul, masă în tadjică, dar și rusă, stolovaia întinsă de stolnic, cel ce poartă de grijă stol-ului, la care neamul stătea still până se ziceau rugăciunile și toasturile, dar apoi începea să stall, să se lungească la povești ca un stol de vulturi, khargaz în tadjică, la pradă, la cadavru, carcass. Și daca șah-ul are mulți feciori, bechor în ebraică, și bechorii alți feciori la rândul lor urmașii ajung săraci, bechora, în tadjică, prin pauperizare, pa-puer-is-are, facere de copii la care se împarte averea, care rămân totuși oameni liberi, nobili, cum s-a întâmplat și în Maramureș că la 1900 erau zece mii de nobili, adică proprietari liberi de pământ, feciorii bechori bechoriți, sărăciți, după sute de ani, ai dekhanilor de la începuturi, cei ce și-au primit pemintele ca payment la venire, oameni liberi și nu sclavi, gulom, în tadjică, ghoul-am, guillaume, cei ce sunt gali, saka și ei, dar disprețuiți de moarte de israeliți, căci au învățat de la jâzi să îi creadă gauli goi de Dumnezeu, goyimi, orci, orc e porc în galeză, pa-orc, face munca, sclavi care muncesc, work, care e org și urgos în greacă, identic, de unde Gheorghe, Ge-work-e, ge-th-ul care work, ăsta fiind și sensul păstrat al numelui, țăran, muncitor al pământului, earth și orda în kazakhă, hoarda, laskar în tadjică, ca Lascăr Catargiu[53], hoarda celor sfinți, cathari, ba-cathari, boacteri bactrieni care stăpâneau odat, datină în tadjică, a-dat, cele date, erau de pază, a-duty ca să agiuti, să ajute, kumak în tadjică, cu-make, a face împreună, prin muncă și agonie, agi-tha, care se agită ca să devină agia-the, ha-agia-the, sfințenie, sfânt, kodesh în ebraică, care e același cuvânt cu chadash, nou, făcut din nou, na-mak, na fiind nou și nouă în tadjică, iar mak fiind terminația turcică pentru –make, făcut din nou, sfințit, namak e sare în tadjica dacică, voi sunteți sarea pământului, folosită în vechime fie pentru îngrășarea solului, fie în ex-ces, peste măsură, peste oprire, pentru curățarea lui de rău și rele, cum au făcut romanii, punitiv, peste puni, în Carthagina, lovitură de moarte, zarba de marg în tadjică, zarva de morgă, cum se vede în Margiana cea Morgana, acum moartă și foarte sărată, care desigur, albatta în tadjică a fost al doilea cel mai bun pământ creat de Ahura Mazda, albeit, desigur, acum multă vreme, pe când acum locul bun și sigur pare să se fi mutat în Făgăraș, la Albota[54], unde s-au dus, ca prin vis, orzu în tadjică, ursiți la o nouă urzire, iuții yuezhii, geții gothi, gauze în engleză e același lucru ca doka în tadjică, material moale și subțire, qazz e mătase în arabă, goții cei daka, războinici feroci, ghazi în turcă și uzbecă, goz-uri de oameni, goz e mizerie, gunoi în moroșenească, cei îmbrăcați în haine moi de mătase ca fariseii și ca samuraii, shomeraii samarieni și sumerieni fondatori ai Samarkand-ului în care în curând, cu voia Domnului, vei intra, Drăgoșele, să ne rugăm pentru asta, zikr în tadjică, cum ne învață sufii sofiști, sufi-ist, înțelepții, să facem o zicere cu zik-ul, cu limba, ca voia Ta Doamne să se facă. Cu toate, în toate, prin toate.
Nu-i de çaga, a glumi, în turkmenă, anem krut citit invers, anem e mamă în turcă, limba crudă ca mama lor, căci turkmen e nem krut citit invers, neam crud și priceput, mekir în turkmenă, the-mekir e shmecher, cu regele lor în frunte, patysha, care da, e padishah, pater-shah, tată și rege, patriarh, pater-i-arch, tată și arkhonte, pat-ish-tha, cel ce face om, ad litteram, omul care face, fătarul, fatherul care pate și poate, pater, puterea, din tată în fiu și frate, dogan în turkmenă, doge-an, dook-an, daak-an, un dac dacian cu femeia lui, ayal, laya citită invers, laya-the, lady, fiica, gyzy, de turkmen dakh, Gizi e un nume tipic maghiar, fata, getha, Geta, ga-isha, ființa fiică, geisha, de yzyg, citit invers, yazig, numele vechi al iassy-lor assi și osheni, wusunii de care am tot vorbit, acum plecați în moarte, ölüm, în turkmenă, olam e lume în ebraică, în ö-lümea cealaltă, la Eli, Eliam, Elim, eliminați, plecați la veșnica milă, mulo e moarte în sârbă, olum citit invers, căci o mulă de om e unul mort, ca un catâr, mule, care deși dogry, bun în turkmenă, dobre în rusă, din nou g e b, căci nu se poate reproduce, îi moare spița de neam, e mort, și la ieșirea din trup, beden în turkmenă, body-in, nu mai rămâne nimic în urma lui, lucru rău, nädogry, greșit în turkmenă, care nu e bun, ne-dobre, ne-dog-re, care nu e lucru câinesc, dogic, dacic, dog înseamnă născut în turkmenă, iar doga înseamnă rugăciune, dog-a, a-God citit invers, cele spre Dumnezeu, doga et înseamnă a se ruga, te a god citit invers, a te (conecta) la God, a merge la El, ir în spaniolă, ir-god, cel mai bun lucru, chiar dogry, pentru cel ce are minte, akyl, în turkmenă, e agil, are lumină, luce adică lyka, akyl citit invers. Mari războinci, urmași de mari războinici turkmenii ăștia, pregătiți oricând de murtyk, de martiriu, zis și șehit în turkmenă, șah-ed, sa-ag-ad, facere care duce spre sa, sfințire, de unde straniu sheit-an, cel sfințit, Sheitan, satana, înșelătorul care se pretinde încă sfânt, sehit, ti-hes, the-hajj deși e căzut și murt și mort, mortic și morticia, morte-ag, cel ce moare la nesfârșit și face moarte veșnică celor ce cred în el, aducătorul de război, uruș în turkmenă, war-is, citit șuru invers, ca Șuru și Șureanu, munți pe care s-au dat mari războaie, bătălii, söweş în turkmenă, ca la Soveja[55], sava-is, ceea ce e salvat, save-ad, prin harul lui Dumnezeu, munți plini de cetăți și ziduri, diwar în turkmenă, diva-ar, dave și the-war-uri, var e oraș în maghiară, war și wall de castele gala, în turkmenă, ca și Galați, gala-the, Castelul, ca cel din Galata cel din vechea țară, yurt în turkmenă, truy citit invers, Troy, Troia, vechea țară a turcilor de unde se trage desigur și bădiță Troian, Traian cel Trojan, adică cel Thracian, adică tracul împărat impur-at, cel plecat la luptă cu cei de aceeași limbă cu el, cu dacii, dakho parthii pontici, și mai apoi exact cu parții, dakho parthii caspici, strămoșii turkmenilor tracomani, dar și a cumanilor khumani plecați de acolo ca să ajungă khumani rumâni în Cumania, Khomania guturală devenită epigonic și rârâit, Rumânia, alături de cei rămași, roma-ashi, oameni ai Romei, romani remaini, din cei plecați cu mult înainte.
Și plecarea și venirea, orice călătorie, șafar în farsi, se face pe o cale, rak în cumană, după cum ne zice Codex Cumanicus, orak în ebraică, sau the-orak, derek sau derech, tot în ebraică, drumul drept, derecho în spaniolă, adevărat, drust în cumană, druște în moroșenească sunt domnișoarele de onoare ale miresei, cele de încredere, tru-ist, trust în engleză, ceea ce face în altruist cineva care al-true-ist, cel ce este dedat adevărului și nu se uită la fața omului, cum scrie la Scriptură, nunca cel rău, devil, care de fapt nu este, devl în cumană, căci răul e absența binelui, a legii, Tora în cumană, identic cu Torah din ebraică, oare de ce, the-orah, orah-the, oratia în latină, rugăciunea, dar și the-orakh, calea și oracolul, lumina, the-ra, adică ra-tha, raza și ruta, road-ul, calea, ceea ce mă duce la lumină. Conducerea e sarcina con-duce-lui, a dace-lui care merge înainte și mă con-dace, dač e coroană, cap încoronat, în cumană, iar salik dač e coroana regală, ceea ce mă duce imediat la legea salică a regilor franci, legea salichei, a milei, în ebraică, mila prin pedeapsă, dinte pentru dinte, teeth pentru tis, dinte în cumană, ce treabă să aibă israeliții cu francii, darămite cu cumanii, dar deja știm răspunsul, Drăgoșele, evrei evrey-where, jâzi și juzi, conducători și judecători, aceiași, torulermen înseamnă eu judec în cumană, to-ruler-man, the-ruler-man, eu sunt judecătorul, conducătorul și judec și io-dic, eu zic, ce e bine și ce e rău, Doamne ai milă de mine, eu colarmen, a striga în cumană, cu-larma-în, dar și i-call-er-men, eu sunt omul care face larma, la-arme!, karmalarme în cumană e grabă, a se grăbi, hărmălaie, harmalarma, alarmă de harm, și atunci cer, kerek înseamnă este necesar în cumană, kerjunk în maghiară, cerință, cereți zice Domnul, kers zice ungurul, quieres zice spaniolul, he cares zice englezul, toți cerând, kerunk, caring și pentru asta fac colmac, petiție în cumană, call-make, strigare fac cu limba, cu calul meu care face cale, cu vocea, call în engleză, kol în ebraică, și tot el face sagenurmen, eu gândesc, în cumană, sagen-ar-men, eu întreb, fac vorbire, sagen în germană, fac înțelepciune sage- în engleză, știință, sache în franceză, căci sagenmac e gând în cumană, terminația “turkică” -mak e aceeași cu make în engleză, sagen-make, a face vorbire, sagen machen, în germană, înțelepciune născută de togarmen, eu nasc, născător, în cumană, toharman adică tokharian sau togarma, strămoși în cumană, cei născuți din Togarma[56] și veniți din Tokharia, care au adus cu ei sămânță to-garmen, germenii, germanii, cei calzi, germe în farsi, garmis în cumană și werme în germană, Germisara Warm-i-shore, valea termală, caldă, dar dragostea și căldura unora s-au răcit în mărăcinii greutăților vieții, au luat kezerme, a găti în cumană, a face mâncare, cu-căldură, ku-gherme, și au transformat-o în cazarmă, căldură în furie și iubirea de aproape în tăiș de sabie, căci dacă mă uit chonč, cruciș în cumană, conci, cu ochii mijiți ca o scoică, concha, la celălalt și modu’ lui de viață, modeh și model diferit, atunci cherti, adevăr în cumană, certitudinea mea tare ca cremenea, chert în engleză, devine motiv de čart, zgomot în cumană, ceartă, bătaie sau omorâre cu pietre, căci au uitat că “milă vreau, nu jertfă” zice Domnul, și au devenit din cald cold, și nu au dat rod bun, cum știm din pilda semănătorului.
Dar mulțumiri fie aduse lui Dumnezeu, Tatăl Domnului nostru, Isus Hristos, pentru calea iubirii, call-a-iubirii, a eu-be-re, a modului bun de a fi, cop e mulțumesc în cumană, beau-coup din franceză de fapt nu e frumos, ci e de-a dreptul frumos-mulțumesc, cum cop e mulțumesc și acum în kazakhă și kirghiză, și surpriză, în thailandeză, kop kun, mulțumesc, bag la cap favoarea făcută de lumina zilei, de soare, kun în turkică, de putere, cun în cumană, sau de hun, cuman, kun în maghiară. Asta e calea de întoarcere acasă, mulțumirea, încă de la facerea lumii, ad orbis condita, zice latinul, de la locuirea luminii în lume, ohr-be e lume, elm în cumană, e-lam din Elam, lumina-cu în ebraică, olam, ah-lama, în-luminat, încă de la facerea luminii, kondi e a locui în cumană, condi-tha, kand în turkică, latină și turcă și cumană și română cu chindia ei cu tot, aceeași limbă chiar daca nu înțeleg cum, anglaman în cumană, engle-men, ce ești tu mă, englez, deși vorbim aceeași limbă tu nu înțelegi? anglamasen în cumană, hanasemasen în japoneză, terminația japoneză, connais-masen în franceză-cumană-japoneză, cu același anglad, înțeles în cumană, an-galat căci unul care nu înțelege e un îngalat, nu ca unul care face anglagal, a înțelege la infinititv în cumană, in-glagol, are glagolie, înțelepciune, atât în româna veche, cât și în rusă, ca un engil, cel ce se coboară, în cumană, angel în engleză, care scoate pe gură, gola în latină, Cuvântul lui Dumnezeu, glossa, pe care dacă îl primim în inimă, îi facem ofertă de găzduire, conacla în cumană, conac-la, îi dăm conac, putem și să îl connais-la El, dacă îi dăm coparurmen, clădire în cumană, coperământ, copar-ar-men, eu fac coperire cu copper care se punea pe coperișul bogaților, ajung să îl pot și cunoaște, mesnoem, a ști în cumană, me-snaiu-am, eu știu sunt, în engleza rusă, sau me-the-noem, noima, a avea înțelesul, nomos în greacă, numele, a înțelege cu adevărat nu doar a auzi, essitimessa, a auzi în cumană, auzitu-mi-s-a, când cu luare a minte fac ascultare, esitchaysis, auzit-ce-ai-zis! Oare auzi tu, Drăgoșele, ce zici, ce te căinezi tu aici, caynatum e a se plânge în cumană, unde cay pronunțat sâsâit devine say, a zice, saycere, zicere? Cum poate fi cumana khumană, rumana cea veche, și latina și persana și turkica și engleza și ebraica în același timp? O să, oath, jurământ, čourumen, a se întoarce, în cumană, mă întorc la jiuru-men-t, cel la care mă întorc, făcut să mă întorc la el, în-jur, a în-con-jura, a înjura și a conjura, căci odată făcut nu mai poți scăpa de el, o să mă jur că mă întorc la ea, cumana și cumanii, legătura lipsă, piatra unghiulară lepădată de zidari, care odată pusă la locul ei dă sens întregii Creații.
Dar să ne pregătim să ieșim, ecsit în cumană, da, exit, așa cum ecsuc înseamnă a scădea, a măsura ce rămâne, ecsuc-th, exact, ex-sakat, după taiere. Căci omul nu va trăi doar cu mâncare, as sunt alimente în cumană, es în germană, de unde essen, a mânca, assa în cumană, unde assarman înseamnă eu mănânc, as-sarma-in, sarmale, ci cu orice Cuvânt care iese din gura lui Dumnezeu, adevărata pâine a vieții, căci suntem urmașii Lui, urmasch înseamnă așchie în cumană, după cum zice proverbul vechi românesc, așchia nu sare departe de trunchi, urmash-ul, ash-chyyia, omul viu, e legat în trunk-ul strămoșesc, nu putem fugi de rădăcinile noastre, de al nostru sânge, ghon sau chon în cumană, hun în sanscrită, de cei ce viață ne-au dat, medaem în cumană, me-daem, eu dau, noi dăm, kuni cumani rumâni. Văd că zicerea asta, ziceremânt, zagarmen e a acuza în cumană, sag-ar-men, zic-fac-eu în germană, supără tare minciunile sălășluite în mine și minte-mi de mic copil, sunt un sokarmen, blasfemie în cumană, șucar-men, șucărământ supărământ, dar sunt chemat să beau paharul acesta, a bea e yzarmen, eu beau, în cumană, iz-ar-men, apa-fac-eu, iezer-men, om spălat în apă, jur în armeană, juruit, întors la jurământ, cu forța, cun în cumană și can în engleză și ken în ebraică, înarmat, sageth e armă în cumană, săgeată, iar sagetlandum e m-a înarmat, săgețile-în-dă-mi, să împlinesc soarta, roc-ul și sorocul, rox e noroc în cumană, na-roh, spre-duh, ruach, în ebraică, să tergirman, a măcina în cumană, tercu-ar-men, eu fac terci, the-gir-man, cel care învârte, terciversează, face terci relele fundații, buniat în cumană și ce straniu că bunat înseamnă construit în ebraică, cum construit binnah, bine, este și chopru, pod în cumană, șopru în Ardeal, loc de depozitare, chugira în cumană, Cugir în română, încă din vechime loc de furnale, în cumană, cel din șură, la poale de Șureanu, munte de arme și muniții, făcute cu sulf, chibrit în cumană, the-bright, cel ce strălucește, zis și chouruc în cumană, strălucitor, mărgele lucitoare fără valoare, ciurucuri, aduse de zarafi prin piață, satugh în cumană, maydane-le madine-le, locurile de mijloc, cele late și drepte, ale sătucelor, pe care numai tolomacii le cumpără, căci au o slăbiciune, tolamac în cumană, îi chinuie, toil-make, ca pe unii vinul, čager sira bor în cumană, ceea ce domnii beau-or, unde bor, vin în maghiară e doar băuar sau bere, de băut, beer în ebraică, dar ce le mai tălmăcești tu aici, Drăgoșele, talk-much și tell-make, telmac e chiar tălmaci în cumană, legat limpede de Telemah cel din Ithaca, ottac e insulă în cumană, Tele-machi-us, făcător, dar și omorâtor la distanță, căci asta fac shoferii tell-much, omoară peste generații, prin minciună, vai de voi învățători ai legii și farisei, că ați pus mâna pe cheile împărăției, căile Împărăției, nici voi nu intrați și nici pe alții nu-i lăsați să intre, le închideți yala cu yala, cale în cumană, îi rătăciți, rotzekh e ucigaș în ebraică, îi traduceți, vă dați dus, prieten în cumană, tadjici dacici veniți din Dushanbe, dush-an-be, prieten e în, așa și ziceți că sunteți, dusti man, prietenul meu, dar vă arătați dușmani, tusman în cumană, sau otru, împotrivă, așa cum sunt l’autre, ceilalți, lotri, hoț în sanscrită și română, zis și karakgi în cumană, prădător, tâlhar oamenii din kerak, krk, cetate, karakgii, kara-ge-ul, Omul Negru.
Dar cumanul kuhman e ruhman, get beget, Jat e pelerin, călător, numele fraților tokharieni în cumană, e om de duh, învățat cu greul încă de copchil, ceva ce crește, în cumană, moare pentru lumea asta, închide pleoapa, chirpich în cumană, acoperământul ochiului, își pune un colțuc de pâine la subsioară, coltuc în cumană, colțul de sub braț, și, cu ochii minții la mântuire, înălțare, orlas în cumană, Orlat[57] în Sibiu și la margine de Samarkand[58], Ohr-lassen, lăsare în lumină, își face semnul crucii, kač în cumană, identic cu khach-ul, crucea armenească și se aruncă în gol, kous în cumană, caus și haos, sfințindu-se ca evreii din vechime, cu capul ras, kaska în cumană, avântându-se cu putere, kuč în cumană, koach în ebraică, călare pe animalul lor sălbatic, kaal în cumană, îmbrăcat cu chuba, haină militară în cumană, șuba de cazac, paznic în cumană, cărând pe care și pe chater, câtâr în cumană, cele de trebuință, catering în engleză, cu câine, ku și cu maza mazi, în cumană, în amintirea strămoșilor copți, kopti e cei înălțați, înviați, în cumană, capetele căpătuite, durându-i în kör, gaură în cumană, de primejdie, pre-mejda, pe graniță în moroșenească, căci acolo sunt pericolele, în fundături, col, și colțuri, ducându-și yuc-ul, jug și yoke în cumană, slujind ca un carauas, slugă în cumană, urmând în pribegie pe mir-ul cu tayag, emir-ul, Eu-Mihr-ul cu toiag în cumană, Io Mihr-gea voievod, cel ce e în mijlocul a tot și toate, în toi-ul neamului și îi aduce la sine, unindu-i together, toy-gather, la bine tov în ebraică, să fie tovarăși, tov-ar-ash, făcători de bine, prin puterea toiagului, cu sceptrul sau pune cepătura, ca la Ceptura, cea care pune cep și cap la tot și toate, ca ceapa, fără frică de pedeapsă, toba în cumană, a bate toba în doba, e a chema la pedeapsă în oraș, în dava, în Dăbâca[59], preferând sărăcia libertății, ca Idiotul prinț Mișkin[60], miskin e sărac în cumană, meschin, mez-kin, din neamul mezilor, refuzând belșugul robiei Țării Egiptului, decât să muncească rob pe brânci la orez, brinc în cumană, mai bine să rabde liber de foame, decât în păcat și păcătos, yaxuc, yahoo-g, cel ce e yahoo, iudeu, închinător la Iehu zis și Iehova, mai bine ersacsis, cast, curat în cumană, precum strămoșii Arsacizi, neamul pur ar-saka, al parthilor Artha-gethi și Ortho-doxi, cunoscători ai Adevărului și Dreptății, cei luminoși, ersaczi în cumană, Arsacizii, parthaviții pahlaviți, daco-parții cei vorbitori de persana de mijloc, polovții cumani de mai încolo, adevărații daci liberi, căci libertatea nu se dă proștilor, cum zice un proverb sumerian, ci stă, ca viață, în puterea și înțelepciunea limbii, calul fiecăruia dintre noi, “fir-ai tu să fii de murg, ori te dau ori te mănânc, n-am inimă să te vând”, zic și eu ca haiducul teleormănean[61], în tele-armânescă, limba armânilor de departe, prin glasul lui Liviu Vasilică.
[1] Devashtich a fost un conducător medieval sogdian în Transoxiana în perioada cuceririi musulmane a Transoxiana.
[2] Capitolul 1 (1-27) din “Medieval Hackers” a lui Kathleen E. Kennedy (2015)
[3] Johann Ludwig Heinrich Julius Schliemann (1822 – 1890) a fost un om de afaceri german și pionier în domeniul arheologiei.
[4] În mitologia greacă, Priam a fost legendarul și ultimul rege al Troiei în timpul războiului troian.
[5] În mitologia greacă, Hector este un prinț troian, erou și cel mai mare războinic pentru Troia în timpul războiului troian.
[6] În mitologia greacă, Agamemnon a fost un rege al Micenei care a comandat grecii în timpul războiului troian.
[7] În mitologia greacă, Memnon a fost un rege al Etiopiei și fiul lui Tithonus și Eos.
[8] În mitologia greacă, Atreus a fost un rege al Micenei în Peloponez, fiul lui Pelops și Hipodamia și tatăl lui Agamemnon și Menelaus. Colectiv, descendenții săi sunt cunoscuți ca Atreidai sau Atreidae.
[9] Irod Agripa al II-lea (27/28 d.Hr. – c. 92 sau 100), numit oficial Marcus Iulius Agrippa și uneori prescurtat în Agripa, a fost ultimul conducător din dinastia Irodiei, care a domnit peste teritoriile din afara Iudeii. În fața lui Agripa și a surorii sale Berenice, potrivit Noului Testament, Apostolul Pavel și-a pledat cauza la Cezareea Maritimă.
[10] Kali Yuga, în hinduism, este al patrulea și cel mai rău dintre cele patru yuga (epocile lumii) dintr-un ciclu Yuga, precedat de Dvapara Yuga și urmat de Krita (Satya) Yuga din următorul ciclu. Se crede că este epoca actuală, care este plină de conflicte și păcat.
[11] Gaius Caesar Augustus Germanicus (12 – 41), mai cunoscut sub porecla lui Caligula, a fost al treilea împărat roman, care a condus din anul 37 d.Hr. până la asasinarea sa în anul 41 d.Hr.
[12] The Truman Show este un film american de dramă psihologică satiric și științifico-fantastică din 1998, regizat de Peter Weir. Filmul îl are pe Jim Carrey în rolul lui Truman Burbank, un bărbat care a crescut ducând o viață obișnuită care – fără să știe el – are loc pe un platou mare populat de actori pentru o emisiune de televiziune despre el.
[13] William Tyndale (1494 – 1536) a fost un biblist și lingvist englez care a devenit o figură principală în Reforma protestantă în anii care au precedat execuția sa. El este cunoscut ca traducătorul Bibliei în engleză.
[14] Johannes Gensfleisch zur Laden zum Gutenberg (1393-1468) a fost un inventator și meșter german care a introdus tiparul tipar în Europa cu mașina sa de tipar mobilă.
[15] În romanul distopic „1984” al lui George Orwell, Newspeak este limba fictivă a Oceaniei, un superstat totalitar. Pentru a satisface cerințele ideologice ale Ingsoc (socialismului englez) în Oceania, partidul a creat Newspeak, care este un limbaj controlat de gramatica simplificată și vocabular restrâns, menit să limiteze capacitatea individului de a gândi critic sau de a articula concepte subversive, cum ar fi identitatea personală, exprimarea de sine și liberul arbitru.
[16] Cartagina (din limba feniciană Kart-Hadașt adică “Noul oraș”) a fost un oraș antic în Nordul Africii, localizat în partea estică a actualului liman al Tunisului, în prezent un cartier al orașului modern Tunis din Tunisia.
[17] Cádiz este capitala provinciei Cádiz, din regiunea autonomă Andaluzia, în sudul Spaniei și una dintre cele mai vechi așezări umane din Peninsula Iberică.
[18] Lilith, scrisă și Lilit, Lilitu sau Lilis, este o figură feminină din mitologia mesopotamiană și iudaică, teoretizată a fi prima soție a lui Adam și se presupune că a fost un demon feminin primordial.
[19] Qos era zeul național al edomiților.
[20] Almaty este cel mai mare oraș din Kazahstan, cu o populație de peste 2 milioane de locuitori.
[21] Beda (672 – 735) a fost un călugăr englez și un autor și cărturar. A fost unul dintre cei mai mari profesori și scriitori din timpul Evului Mediu timpuriu, iar cea mai faimoasă lucrare a sa, Ecclesiastical History of the English People, i-a câștigat titlul „The Father of English History”.
[22] Andrei Dîrlău este scriitor, doctor în teologie (Istoria și Filosofia Religiilor, teza Religiile Chinei și creștinismul), autor al cărții China harului: studiu intercultural, istoric și hermeneutic.
[23] Imperiul Ahemenid (persană veche: Xšāça, lit. „Imperiul” sau „Regatul”) a fost vechiul imperiu iranian fondat de Cirus cel Mare al dinastiei ahemenide în anul 550 î.Hr., cunoscut și sub numele de Primul Imperiu Persan.
[24] Abū Jaʿfar Muḥammad ibn Jarīr ibn Yazīd al-Ṭabarī, mai cunoscut sub numele de al-Ṭabarī, a fost un istoric și savant musulman din Amol, Tabaristan.
[25] Firuzabad (persană mijlocie: Gōr sau Ardashir-Khwarrah, literalmente „Gloria lui Ardashir”) este un oraș și capitala județului Firuzabad, provincia Fars, Iran.
[26] Po-i-Kalan, sau Poi Kalan, este un complex religios islamic situat în Bukhara, Uzbekistan. Complexul este format din trei părți, Moscheea Kalan (Masjid-i Kalan), Minaretul Kalan (Minâra-i Kalân) la care se referă numele și Madrasa Mir-i-Arab.
[27] Minaretul Kalyan (persană/tajică: Kalon Minor, Kalon Minaret) este un minaret al complexului moschee Po-i-Kalyan din Bukhara, Uzbekistan și unul dintre cele mai proeminente repere ale orașului.
[28] Menander Protector a fost un istoric bizantin, născut la Constantinopol la mijlocul secolului al VI-lea d.Hr.
[29] Istämi a fost conducătorul părții de vest a Göktürks, care a devenit Khaganatul turcesc de vest și i-a dominat pe sogdieni.
[30] Nume dat lui Istämi în scrierile grecești
[31] Iuda Aristobul I sau Aristobul I a fost primul rege hasmonean al Iudeii din 104 î.Hr. până la moartea sa în 103 î.Hr.
[32] Bumin Qaghan sau Yamï Qaghan (decedat în 552 d.Hr.) a fost fondatorul Khaganatului turcesc.
[33] Taspar Qaghan a fost al treilea fiu al lui Bumin Qaghan și Wei Changle și al patrulea khagan al Khaganatului turcesc (572–581)
[34] Fritz Hommel (1854 – 1936) a fost un orientalist german.
[35] Lot a fost un om în Cartea biblică Geneza, capitolele 11–14 și 19. Evenimentele notabile din viața sa includ călătoria sa cu unchiul său Avram (Avraam); fuga lui de la distrugerea Sodomei și Gomorei, în timpul cărora soția lui Lot a devenit un stâlp de sare;
[36] Enūma Eliš (scris și „Enuma Elish”) este mitul creației babilonian (numit după cuvintele sale de început). A fost recuperat de arheologul englez Austen Henry Layard în 1849 (în formă fragmentară) în ruinele Bibliotecii Asurbanipal din Ninive (Mosul, Irak).
[37] Geneza 25:1-6 din Biblie.
[38] Yalkut Shimoni este o compilație agadică a cărților din Biblia ebraică. Este o compilație de interpretări și explicații mai vechi ale pasajelor biblice, aranjate în funcție de succesiunea acelor porțiuni din Biblie la care se referă. Termenul „Midrash” este folosit și pentru a indica sursa pasajelor care aparțin celor mai vechi sau mai recente lucrări.
[39] Duan Qing (1953 – 2022) a fost un savant chinez al limbilor indiene și iraniene.
[40] ‘Ali-Shir Nava’i (1441 – 1501) a fost un poet timurid, scriitor, om de stat, lingvist, mistic Hanafi Maturidi și pictor care a fost cel mai mare reprezentant al literaturii Chagatai.
[41] Isaac Sirul (613 – 700) a fost cel de-al șaptelea episcop al Bisericii Răsăritului și teolog creștin sirian cunoscut în special pentru scrierile sale referitoare la ascetismul creștin.
[42] Un oraş de lângă Marea Galileii, asociat cu propovăduirea şi minunile Domnului, dar pe care l-a condamnat pentru că nu s-a pocăit.
[43] Hattori Hanzō a fost un ninja celebru al erei Sengoku, care a servit clanul Tokugawa ca ninja, creditat pentru salvarea vieții lui Tokugawa Ieyasu și apoi pentru a-l ajuta să devină conducătorul Japoniei unite.
[44] Mahābhārata este una dintre cele două epopee sanscrite majore ale Indiei antice în hinduism, cealaltă fiind Rāmāyaṇa.
[45] Shymkent este un oraș în Kazahstan.
[46] Kean a fost un voievod al unui de al patrulea ducat din Transilvania, pe timpul venirii ungurilor în secolul X.
[47] Arjuna, cunoscut și sub numele de Partha și Dhananjaya, este protagonistul central al epopeei hinduse Mahabharata.
[48] Castelul Regal Wawel și Dealul Wawel pe care se află constituie cel mai important sit din punct de vedere istoric și cultural din Polonia.
[49] Bârzava este satul de reședință al comunei cu același nume din județul Arad, la limita între regiunile istorice Banat și Crișana.
[50] Insula Man este o insulă mică, nedezvoltată, situată lângă Eleuthera, în Insulele Bahamas.
[51] Scandza a fost descrisă ca „o mare insulă” de istoricul gotic-bizantin Jordanes în lucrarea sa Getica. Insula era situată în regiunile arctice ale mării care înconjurau lumea. Locația este de obicei identificată cu Scandinavia.
[52] Amritsar, cunoscut din punct de vedere istoric și ca Rāmdāspur și colocvial ca Ambarsar, este al doilea oraș ca mărime din statul indian Punjab, după Ludhiana.
[53] Lascăr Catargiu (1823 – 1899) a fost un om de stat conservator român născut în Moldova.
[54] Albota este satul de reședință al comunei cu același nume din județul Argeș
[55] Soveja este o comună situată în județul Vrancea.
[56] Togarmah este o figură din „tabelul națiunilor” din Geneza 10, lista descendenților lui Noe care reprezintă popoarele cunoscute de vechii evrei.
[57] Orlat este o comună în județul Sibiu, în zona etnografică Mărginimea Sibiului.
[58] Plăcile Orlat sunt o serie de plăci osoase care au fost descoperite la mijlocul anilor 1980 în Uzbekistan
[59] Comitatul Dăbâca a fost o unitate administrativă a Regatului Ungariei, care a funcționat din secolul XII și până la reforma administrativă din 1784. Capitala comitatului a fost orașul Gherla.
[60] Prințul Lev Nikolaevici Mișkin este protagonistul romanului lui Fiodor Dostoievski, din 1869, Idiotul.
[61] Versuri din melodia „Fir-ai tu să fii de murg” a lui Liviu Vasilică, folcloristul teleormănean.