Dragii mei! Dragii mei dragi! Sunteti atat de multi oameni dragi in viata mea, asa de multe spirite vii, suflete inviate si oameni frumosi, atat de multa frumusete si blandete si curaj si veselie, si compasiune si spontaneitate si inteligenta si senzualitate si viata! As vrea sa ajung la fiecare dintre voi si sa va multumesc ca existati si ca am bucuria de a va cunoaste, de a imparti darul urias al creatiei cu voi. Nu am nevoie de motive speciale de sarbatorire. Nu am nevoie de o zi de Revelion sau de Craciun sau de Paste sau de 5 iunie sau de 13 martie sau de 4 sau 24 aprilie sau de 9 august, ca sa sa sarbatoresc minunea vietii. Dar ma bucur de ele din adancul inimii mele. Pentru ca Dumnezeu locuieste in mijlocul laudelor poporului Lui. Bucurati-va, din nou va spun, bucurati-va!
Sau poate avem nevoie, avem, asa cum borna kilometrica ma anunta sa ma bucur de drum. fiecare an e o borna. Fiecare zi e un dar de la Dumnezeu. Fiecare clipa e ocazia intalnirii cu eternitatea in adancimea insondabila dar traibila a momentului umplut de constientizarea lui Dumnezeu.
Cum m-am bucurat de anul asta? Din plin! Iti multumesc Doamne pentru darurile Tale.
Ce vad in anul asta: vad o partie alba, goala si un nebun de bucurie pe schiuri, vad lalele rosii multe, vad biserici sapate in piatra, vad viata inflorind din si in ciuda mizeriei, etiopia, vad o bucurie atemporala si o oboseala de viata si de moarte pe acoperisul africii, vad un autobuz fumegand in miezul arsitei noptii in zambia, si linistea venita din ceruri sa ma (pe)treaca, vad frumusete si bogatia fara margini a africii de sud, si frica ce vine din nerecunostinta, si apoi vad primavara cum numai noi avem in tara asta minunata pe care o iubesc tare mult si pe care invat sa o iubesc si mai mult pe ani si zboruri ce trec, vad prieteni si caldura si veselia primaverii sarbatorite cum se cuvine, vad pulpo galiciano si godello si tapas cu fratele meu mate, in madrid si in orasul pelerinilor europei, santiago, vad o plaja nesfarsit de libera si vie, vad apusul de soare la fisterre, il vad pe don pe masa inainte sa fim dati afara din bar, vad apoi drumul, drumul, drumul si darul Duhului Sfant, o continuare peste multi ani a ceea ce a inceput Domnul cu mine pe un 9 august demult, vad apoi un refectoriu dintr-o fosta manastire franciscana, la padron, vad apoi piata muzeului si multa bucurie, vad o fata frumoasa pe care Dumnezeu o duce pe un alt drum, vad un padis de poveste, ca de obicei, cu virsli si multa bucurie, vad o marturisire, o umblare pe ape si pacea si implinirea de dupa, vad muuult gimini si mult adevar si multa iubire, Il vad pe Domnul la meteora in grupul de etiopieni veniti in rai, vad adancimile si culmile maslinilor si mielului si vinului si amagirilor duhurilor la delphi, vad uriasi si zidurile lor la micene, vad un teatru din alta lume si alt timp vorbindu-mi in timpul si lumea mea, vad mare si mare si mare si multa pace si mult vin, aghioritiko, vad intuneric si frica dandu-mi tarcoale pe o coasta catarata pe valea moasei si ochi sclipind de haita de caini ciobanesti si colti si bucuria infringerii ei, a fricii, vad creste de fagaras si vad oboseala rucsacului si bucuria vietii si vad prietenii din varf de munte si vad ceata si ploaie si intuneric si refugiul capra cu alti prieteni, multi, multi prieteni vad, vad vai si varfuri, vad rabdare si dedicare si iar rabdare si iar dedicare si vad rabdare si dedicare din nou si vad oboseala si frustrare si mintea pe coclauri si vad apoi cum Domnul mi le aduce inapoi si vad din nou rabdare si dedicare, vad cum invat sa iubesc in ciuda si nu pentru, vad liniste si caldura si cuba cu muzica ei inainte de a sti ce e cuba, vad libertatea zborului, apoi bulevarde si cladiri maiestuoase si paraginite facute din trestie de zahar si tutun, vad campuri de tutun, si campuri de trestie, aud muzica, simt viata, aud cuba, simt viata, vad un soare venit sa ma ia pe sus sa ma duca in arcadia, de unde tocmai venisem, vad pirati si colonii incremenite in timpuri umede si tropicale, vad femei frumoase si vii si colorate, cu dinti albi de zambet si funduri mari facute pentru salsa, apoi prietenul meu, drag prieten, vechi, stand la un bar, band daiquiri papadoble, asteptand sa vada pentru cine bat totusi clopotele, un batran, si marea, vad masini atat de vechi si frumoase ca si timpul s-a hotarat sa aiba rabdare cu ele, si pic in timp, in alt timp decat cel in care pic vazand coada la saltele la indochina, in havana, vad epave pe fundul marii si soarele ce rade si arde si umple totului tot de viata peste sloganele comuniste ratacite la tropice, si vad iar prieteni si vad frati si vad havane fumate cu stinghereala si amuzament. Atatea vad ca imi ingheata sangele in mine de frica. Si il dezgheata recunostinta. Vad atatea ca ma copleseste simtirea, recunostinta. vad atatea pentru ca simt si simt atatea pentru ca vad. si aleg. Slava Tie Tata! Iti multumesc!
De 13 martie beam un vin magistral, langa un antricot de vita pe masura in unul din cele mai vii si periculoase orase din lume, Johanesburg. Pe 4 aprilie nu-mi aduc aminte sa fi sarbatorit. Pacat. Aveam si de ce si cu cine. Pe 24 aprilie m-am bucurat impreuna cu voi intr-o primavara frumoasa ca viata insasi. Viata si viata din belsug! Pe 5 iunie inchideam camino-ul in Compostella si beam cu Luca un Godello sec si aromat ca Galicia. Ca apoi, pe 7, sa ma las chefuit cu dragii mei dragi la terasa palatului meu de vara, Piata muzeului.
Alegerea in Compostella, alegerea anului acesta, alegerea anului ce vine e simpla. Dumnezeu vrea de la mine sa umblu in adevar si dreptate, in iubire de El si de mine si de frati. Ma ajuta la fiecare pas sa reusesc sa fac asta. Eu am un singur lucru de facut. Sa-L aleg pe El! Si asta inseamna ca ma aleg pe mine, aleg sa fiu din ce in ce mai autentic si, nu-i asa, fericit. Si tot restul ni se va da pe deasupra, adica viata insasi. Si fiecare clipa e un motiv de gratitudine, de celebrare, de multumire.
Dupa cum cred ca va asteptati beau un pahar de vin in cinstea voastra, cu voi. Din toate colturile minunate de lume minunata cu care m-a binecuvantat Dumnezeu anul acesta, am ales un vin din Africa de Sud, din Stellenbosch, un Kanonkop Kadette din 2009 de la fratele Herb. Pinotage si Cabernet Sauvignon. Bogatie si viata. De la antipozi. De la francezi hughenoti fugiti acolo sa-si apere libertatea si credinta si pe Dumnezeu din inimile lor.
Dragii mei dragi. Revelionul e in fiecare zi! Va multumesc ca sunteti! Va iubesc!
Cred ca asta le lipseste multor oameni: bucuria de a trai intens fiecare clipa, bucuria de a vedea tot ce e in jurul lor. Unii calatoresc foarte mult dar nu reusesc sa vada decat ce vor ei, nu reusesc sa se bucure din tot sufletul. Pentru acestia viata trece foarte repede. In schimb altii pot simti farmecul vietii si tot ceea ce inseamna libertate si lipsa oricaror griji. Spre desosebire de cei dintai, ei indraznesc sa viseze si sa se elibereze de constrangeri, chiar si de cele impuse de societate. Ei exploreaza fiecare colt al acestei lumi si constata cu uimire ca nu stiu totul si ca mai sunt multe de aflat. Oamenii au nevoie doar de un mic impuls pentru a fi fericiti si pentru a evada din rutina lor zilnica. Daca ar fi pe pamant mai multi oameni care sa gandeasca la fel ca tine atunci lumea s-ar schimba si nu s-ar mai vorbi vreodata de nefericire.