Vladivostok. O dimineata de caine a unui personaj interesant.

In fiecare calatorie inteleg mai mult, si dupa fiecare calatorie tot uit, ca nu, nu locul conteaza, ci povestea locului, povestea din mine sau cea pe care o descopar acolo. E despre cum ma simt acolo, ce vad, ce am adus cu mine si cum rezoneaza toate astea cu locul, cu oamenii, cu taifunul. Un loc il iau cu mine dupa cum il traiesc, cum il filtrez, cum mi-l interiorizez. Acum ca scriu imi aduc aminte o poza, facuta in Cluj la Monumentul Memorandistilor, de domnul Matei, multumesc dl Matei, un om pe care l-am chinuit mult cat timp am lucrat la Compexit, mi se zicea sadicul in curtea blocului la Oradea, uram lucrul asta, era probabil adevarat. Dl Matei seamana fizic cu tata. Poza era cu Dragos proaspat intors din Africa, dupa 6 saptamani de etiopia si kili si safari si negri si africa de sud, cu bagajul ratacit de Lufthansa, liber ca pasarea cerului acasa in Cluj, ca intr-un oras de la capatul indepartat al lumii, sa-i zicem Livingstone, Zambia. Libertatea e o stare de spirit. Interioara. Pot fi liber in inchisoare, pot fi prizonier in spatiile nesfarsite de la oricare capat al lumii.

Continue reading

Vladivostok. in taifun

Am ajuns pe potop. Cumva nu-mi vine a crede ca am ajuns. All good things have to come to an end. Nu inca. Dar parca trenul intra prea rutinat in gara de la capatul lumii. El intra tot la doua saptamani, e narmal, insa mie imi lipseste paharul de prosecco de sarbatorire. Sunt la Pacific. Am plecat acum o luna de la Baltica.

Continue reading

Transsiberianul pe bune, Rossia. Lungul drum spre Vladivostok.

Am dormit agitat. Vreo 3 ore la hostel vanat de tantari, dom’le ce tantari!, si apoi, dupa ce m-am tarat pe jos spre gara, cu rucsacul greu in spate, greu cu apa si vin si mancare ca abia ma
miscam pe pasarela de peste linii, si dupa ce am urcat in transsiberian am mai dormit inca vreo cinci ore dar rupte. E dimineata. Ma uit pe geam. S-a schimbat peisajul. E un sentiment de munte, desi e inca destul de plat. E insa mai uscat, mai brun. Si a venit toamna in pastel. Padurea de conifere alterneaza cu niste pajisti de stepa. Galben, caramiziu, bej, verde, maro. Le avem pe toate. E un soare bun afara. Vara tarzie, inceput de toamna in Siberia. Sunt in Rossia, expressul care are dreptul sa se cheme transsiberian.

Continue reading