JFK fu. De acolo am venit cu metroul. Arata exact ca in Seinfeld. Cred ca era acelasi vagon :). La fel de vechi si de pestrit. Erau negri din Queens, turisti de la jfk, ciudati turisti, asa, cumva saracaciosi. Negru batran imbracati aproape la costum, cu umbrela si cu cizme de cauciuc. Un cuplu de negri in care ea, cu parul visiniu, ar fi fost frumoasa daca avea vreo 30 de kile mai putin iar pantofii lui, un negru cu nas de indian, l-ar fi facut invidios pe orice gabor de la noi. Ea se uita la el cuminte si calda cum ar trebui sa se uite orice femeie la barbatul ei. Apoi doi alti negri, apoi multi altii, apoi si mai multi. Saracaciosi, unii tineri, altii nu prea, aveau ceva comun in priviri, o imblanzire, o privire de caine batut si aproape resemnat. Nu am simtit niciun pic de pericol. Probabil era si de la cele 2 sticlute “de vin blanc” din Orange, Provence, si una de vin rosu prin care cei de la AirFrance, cu un rafinament tipic francez, m-au pregatit pentru intalnirea cu Th big Apple. M-a mai pregatit ceva. Colegul meu de drum, un american educat si de varsta tarzie ce vorbea bine franceza si care corecta lucrarile de economie ale studentilor lui parizieni. Era evreu, originar din Viena, fugit de acolo in ’64, alungat de tatal sau la o viata mai buna in America. Sora lui a ramas si a murit la Viena. El e american, zice. Bunicul lui se chema Pal Szilagy, maghiarizat dintr-un nume evreiesc ce nu mi-l amintesc. Stia multe de Romania si de Transilvania. De Cluj si Timisoara. Zicea ca ungurii au o mare problema. Nu stiu sa-si gestioneze relatia cu austriecii in sus si cu nimeni in jos. Ca au ratat cam toate sansele istorice pe care le-au avut in ultimele sute de ani pentru ca nu se adapteaza si nu respecta pe mai nimeni. Interesant. Era prieten bun cu un roman, cel mai bun prieten, evreu din Braila de fapt, care ii condusese lucrarea de master a sotiei lui, o haitiana cu care are doi copii, un baiat ce seamana cu ea si o fata ce seamana cu el. Pe roman, care din pacate a murit recent, zice, noi il stim ca Serge Moscovici. El il stie pe un prenume evreiesc pe care nu l-am retinut.
Mi-a zis multe, cu o pasiune si o mandrie nedisimulata despre New York-ul lui. Ca e cel mai cosmopolit oras de oriunde, ca varietatea de fete si de talente ale oamenilor e neegalata. Ca desi e un oras cu o competitie atroce oamenii au o cultura comunitara, se ajuta intre ei. Si ca asta transcede spatiul intre oameni pe aceeasi clasa sociala dar, uimitor, si clasele sociale. Ca e un oras de stanga in care orice diferenta este acceptata, tolerata, preluata in bagajul comun de note diferite ce alcatuieste personalitatea orasului. Ca il iubeste si ca aici e locul lui. Sta aprope toata luna insa la Paris unde lucreaza. Parisul e un oras complicat si incet. New Yorkul e complicat si extrem de rapid.
“You can really find a parking space in this city if you aplly yourself.” Si asta se aplica la cam tot :). Seinfeld curat. Imi face pofta de un c
Imaginea Manhattan-ului in timp ce traversez podul Williamsburg dinspre Brooklyn e intr-adevar impresionanta. Chiar dupa 24 de ore de calatorie.