Logos de Centenar. Al patrulea cuvant. Barza.

In paralel cu etimologiile m-am jucat si cu hartile, alea vechi, cele mai vechi pe care le-am gasit. Deocamdata. Cel mai mult m-a captivat Tabula Peutingeriana, harta itinerarium a Imperiului Roman la anul 300, si am book/buchisit-o cu ochii si cu lupa si am gasit chestii uimitoare atat in orient, saka si massageti, getii mari, si multe alte minunatii cat si in occident, la dacii ocupati de romani, la noi acasa. Pe harta asta, in Banat, gasim Berzovis, un nume interesant, asemanator cu Bârzava, toponim dat in Dex ca avand etimologie slava, insemnand cumva Repedea din slavul bârzo.

In dictionarul de PIE (proto indo europeana, cel mai de jos strat, anul 2000 i Hr, limba reconstruita teoretic prin analiza comparativa a limbilor indo-europene) a lui Stanisev, bhars sau bhers inseamna iute, rapid cu forma practica identica celei de berzo-via, barz-a.

Continue reading

Logos de Centenar. Al treilea cuvant. Sica. Sicera.

Sabia dacilor se numea sica. Dar sica e sabia mica, pumnalul de lupta, dagger in engleza si in limbile nordice, adica dăcar, pumnal dacic. Stim ca sica era folosita ca pumnal, din antichitate pana in ziua de azi asasinii purtau sica si se numeau sicari. Un anume purtator de sica, din secta sicarilor zeloti evrei, patrioti luptatori impotriva romanilor a ramas in istorie, Iuda Sicarioteanul, cu pronuntie ajunsa la noi de iscarioteanul. Sabia cea mare a dacilor si a tuturor getilor e numita de romani falx tracic, o coasa de lupta, o secera mare. Si astazi la coasa in corsicana si italiana i se zice falce, faux e coasa la francezi, dar regasim numele si in latina, falcatis, adica zimtat, scyhted in engleza, in care limba coasei i se zice scythe. Scy-the adica, the-scy, sci-t, scit. Scitii sunt getii recunoscuti ca luptatori cu falxul, veneratori ai calului si coasei de lupta. Scit e un fel de porecla in sens probabil de sabier, taietor, cosas.

Continue reading

Logos de Centenar. Al doilea cuvant. Plug. Plugușor

Am vorbit de a ara, ard, Ardeal. Si am vazut ca ard e un cuvant autohton, getic si apoi celtic si apoi dacic, numele plugului usor, cel cu brazdar de lemn, nume pastrat la anglo-saxoni. Si deja cred ca devine evident ca accentul in interpretarile mele pica pe relatia cu limbile germanice si mai ales pe engleza. Pentru ca acolo sunt ascunse, cumva in vazul lumii, comorile. Revenind la plugul anglo-saxon, la plugul greu de data asta, cu brazdar de fier, de fapt cu mai multe brazdare, tras de pana la opt perechi de boi, cu roti, se numea altfel, carruca, citit, cel mai probabil, căruța. Nu insist pe numele asta desi e extrem de atractiv, car, căruță, cart, carter, adica un fel de cărtar, căruțar. Dar revin la plug. Astazi numele dat de englezi este de plow iar forma usor demodata este de plough, citit ploug sau plug. Nu intamplator to plug, in engleza moderna, inseamna a baga, a înfige. Radacina lexicala e aceiasi. Oficial, conform Dex, in romana cuvantul plug vine din slavona, plugu. Dex-ul, stim, e o bataie de joc la adresa limbii romane. Conform dex nu exista cuvinte romanesti doar imprumuturi din alte limbi si etimologii necunoscute. Conform Dex limba romana nu exista in sine, e doar o facatura. A zice ca plug in romana vine din plugu in slava e ca si cum ai spune ca getii, celtii, dacii, romanii i-au asteptat pe slavi sa vina din mlastinile Pripetului in secolul VI, ca sa invete plugul si aratul. E de râs daca n-ar fi de plans. Ca orice inovatie, numele devine neologism si e imprumutat in limba care preia inovatia. E evident ca plugu e preluat de slava din fondul comun indo european sau proto indo-european (PIE). Tinand insa cont de faptul ca slavii, rude sarace ale tracilor erau net inferiori ca nivel de dezvoltare e simplu de concluzionat ca era un cuvant anterior venirii lor, iar daca a preluat cineva cuvantul e clar cine de la cine.

Continue reading

Logos de Centenar. Primul cuvant. Ardeal

Ce insemna Ardeal? De ce e corect Ardeal, nume vechi, autohton, si nu Transilvania, nume artificial, inventat in Evul Mediu? De ce noi romanii avem toate motivele sa fim mândri de Ardeal si cum numele Ardeal, e el insusi dovada vie a continuitatii din vechime a romanilor in țara asta de la geti la celti la daci la valahi/rumâni pana azi.

Cea mai veche radacina lexicala a Ardealului, in Europa, in afara de limba romana, o gasim in celticul Arduenna „pădure”, de fapt pamant inalt impadurit. Radicalul “ard” il regasim in toponimia europeană din plin, in exact acest sens, de pamant impadurit, pamant inalt (deal) impadurit. In Franta, avem podisul inalt, deluros, impadurit Ardennes si la fel, in sudul Frantei, tinutul Ardeche. Mai avem Ardilliers, Ardileux si altele. In Scotia, zona arhaica, sa ii zicem celtica, sunt nenumarate localitati si locuri care contin ard in nume, pomenesc doar Ardalanish, pe Mull island si Ardchattan pentru limpezimea formei lexicale in care putem intui ca inseamna “ al ardalenilor” si “cătunul de pe deal”. In Irlanda, celti din tata in fiu, avem de asemenea nenumarate exemple, din care pomenesc doar Ardilea, Ardoone, Ardfield, Ardfinan, Ardmore. In Spania, cea a celtiberilor avem Ardales, Ardines, Ardol. Aceeasi forma, acelasi sens. Ardale. Ardeal. Deal impadurit. Mai gasim multe alte exemple in Europa, dau doar cateva: Arda in Bulgaria, Årdal in Norvegia, Ardea in Italia si foarte multe altele in Asia, mai ales Iran, India, dar nu voi insista pe ele, nu acum.

Continue reading