Am vorbit de a ara, ard, Ardeal. Si am vazut ca ard e un cuvant autohton, getic si apoi celtic si apoi dacic, numele plugului usor, cel cu brazdar de lemn, nume pastrat la anglo-saxoni. Si deja cred ca devine evident ca accentul in interpretarile mele pica pe relatia cu limbile germanice si mai ales pe engleza. Pentru ca acolo sunt ascunse, cumva in vazul lumii, comorile. Revenind la plugul anglo-saxon, la plugul greu de data asta, cu brazdar de fier, de fapt cu mai multe brazdare, tras de pana la opt perechi de boi, cu roti, se numea altfel, carruca, citit, cel mai probabil, căruța. Nu insist pe numele asta desi e extrem de atractiv, car, căruță, cart, carter, adica un fel de cărtar, căruțar. Dar revin la plug. Astazi numele dat de englezi este de plow iar forma usor demodata este de plough, citit ploug sau plug. Nu intamplator to plug, in engleza moderna, inseamna a baga, a înfige. Radacina lexicala e aceiasi. Oficial, conform Dex, in romana cuvantul plug vine din slavona, plugu. Dex-ul, stim, e o bataie de joc la adresa limbii romane. Conform dex nu exista cuvinte romanesti doar imprumuturi din alte limbi si etimologii necunoscute. Conform Dex limba romana nu exista in sine, e doar o facatura. A zice ca plug in romana vine din plugu in slava e ca si cum ai spune ca getii, celtii, dacii, romanii i-au asteptat pe slavi sa vina din mlastinile Pripetului in secolul VI, ca sa invete plugul si aratul. E de râs daca n-ar fi de plans. Ca orice inovatie, numele devine neologism si e imprumutat in limba care preia inovatia. E evident ca plugu e preluat de slava din fondul comun indo european sau proto indo-european (PIE). Tinand insa cont de faptul ca slavii, rude sarace ale tracilor erau net inferiori ca nivel de dezvoltare e simplu de concluzionat ca era un cuvant anterior venirii lor, iar daca a preluat cineva cuvantul e clar cine de la cine.

Continue reading →