Curtea aia de bloc era viata mea. Si acum e cea mai draga amintire a copilariei. 3 ani de copilarie perfecta. Blocurile, cel inalt cu doua scari si cel de patru in care statea Florica Ungur si unde vara prindeam bondari in cutii de chibrituri, inchideau strada. Accesul prin cele doua ganguri, in care intotdeauna miroseau a urina, ma ducea de fiecare data cu gandul la aventura, la Ciresarii, eu fiind, evident, Tic.
A fi si a pleca
Reply