Am intrat in Irkutsk. Din nou. Umed, cetos si ploios. Trafic infernal. Se sta bara la bara. Eu stau inca si ma zgaltai in marshrutka capitonata. Baikalul si Olkhon-ul la cateva sute de kilometri si un soroc distanta. Vremurile nu se intorc chiar de ma intorc in locul in care am trait vremurile. Marshutka ma lasa la gara, cred. O sa verific trenurile de Ulan Ude si apoi merg la consulatul mongol, sa vad de bilet. Nu prea ma trage inima cu Mongolia.
Tag Archives: irkutsk
Irkutsk. Jerome. Singuratatea alergatorului de cursa lunga
Irkutskul l-au facut cazacii la 1661. Scrie pe o placa. Ma plimb prin orasul mare cat Clujul, sub un cer plumburiu, cu rucscelul in spate, ca mereu, un pic obosit dupa trei zile si trei nopti de tren, dupa consulatul Mongoliei, si dupa cazarea la hostel. Cine altii sa-l faca? Ce sa cauti aici? Trebuie fie ca esti nebun, fie ca fugi de ceva, fie ca te-a trimis cineva la ceva, nu?! Cum scrie pe aeroportul din Helsinki la sosiri: trebuie sa fii nebun sa vii in Helsinki in noiembrie.
Irkutsk. O dimineata de calator obosit
Stau in fata garii in Irkutsk. E mare agitatie in jur. Multi occidentali, cu tururi si fara, isi pregatesc sau isi aranjeaza plecarea spre Listvyanka. Primul sat pe Baikal. Nu stau in Irkutsk mai deloc. Atractia e Baikalul. Si de aici la lac sunt 80 de kilometri. Pentru mine Irkutsk a fost mereu sinonim cu Baikalul, pata aia albastra in mijlocul Siberiei, lacul cel mai adanc, frate bun cu Aralul, lac sau mare cum i se mai zicea, in care candva se varsau Syr Daria si Amu Daria. Acum Aralul a secat, proiect sovietic esuat de a transforma URSS-ul in cel mai mare producator de bumbac al lumii. Aralul nu mai e, nu mare lucru, si nici nu mai e in Uniune. Aia Sovietica. Ramane Baikalul. In care se varsa Selenga. Si Irkutsk, orasul siberian prin excelenta. Locul gloriei si mortii lui Kolchak. Amiralul Kolchak, normal. Despre aceste lucruri vom mai vorbi noi, candva, altadata, niciodata, cu ii zice Agripa in Faptele Apostolilor lui Pavel, care ii vestea Adevarul. Vom mai vorbi noi despre asta. Poate.
Transsiberianul de zi. Bilete. Gari. Intre Irkutsk si Ulan Ude
Tot in Irutsk. Imi place orasul asta. Dar plec din el, totusi. All good things have to vome to an end. Si nici nu e chiar asa fain. Dar are personalitate. “And personality”, as Jules says, “goes a long way”. Imi place Pulp Fiction. Trec peste Angara cu tramvaiul. Tot urias a ramas. Am tot calabalacul in spate, de fapt rucsacelul mic, verde, cu fermuarul rupt si foarte credincios, e in fata. E dimineata, cetos, Irkutsk. Merg spre gara. Ieri am decis ca nu merg in Mongolia. E un inceput pentru toate. E un inceput si pentru a renunta, pentru a aduce ritmul bun, pacea si bucuria si mai mult in calatorii. Sa am si grija de mine. Oricum nu s-a aratat. Sau puteam sa o fortez, cum am fortat in primavara in Bolivia. A fost bine dar am platit scump. Acum nu. Rusia merita zilele Mongoliei. Oricim era complicat. Ba acu’ 4 zile nu era bilet de dus, ba acum nu e de intors si ma pot duce dar vad eu acolo cum ma-ntorc, si daca fac asa si pretul e astronomic ca ar fi doua bilete separate, sau deloc si autobuz. Ar inseamna sa bifez Mongolia, sa-mi bat joc de ea si de mine. Am decis, de cateva zile simteam asta, sa ma centrez pe ritm, sa stau in pace, sa am grija de mine. Asa ca, ulan Ude pe zi, sa vad Baikalul si din tren, si cateva zile tihnite acolo si o zi in plus la Vladivostok. Si cu ocazia asta, o sa inchid calatoria probabil cu Rossia, adevaratul transsiberian. Continue reading