Ce-a mai ramas din “Cunoaste-te pe tine insuti”. Delphoi

Simt ca ceva din noul Dragos s-a ratacit pe drum. Sau macar se hodineste un pic pe undeva, langa cararea pe care e chemat sa mearga. Unde e relaxarea, unde e negrija fata de ce cred oamenii despre mine, imbinata cu grija fata de ei, unde e jucausenia, Dragos? Unde e cursivitatea scrisului?

N-am mai scris de mult timp. Prea mult. Imi lipseste. Mai ales ca simt ca am multe de marturisit, de impartasit. Si totusi nu reusesc sa intru in starea de a scrie:). Imi tot zic: “Scrie din odihna, Dragos, din odihna. Din bucuria inimii si din veselia vinului. Nimic fortat. Iubeste-te pe tine insuti. Ce e copt va iesi singur”. Si trec asa zile dupa zile, saptamani dupa saptamani si nu iese nimic. Ori nu e copt ori e putred :).

Continue reading

Meteora. Metamorphosis

Parca cineva a aruncat cu bolovani uriasi peste tot. Pindul cu crestele sale ascutite, de Piatra Craiului, la fel de taios si mult mai arid, se vede in departare. Urias. Neasteptat. Pe vai in sus, nu departe, se ascunde Metsovo, capitala vlahilor greci, a aromanilor. Fratii nostri din alte epoci. Mancarea preferata a grecilor e mielul. Cu branza:). Branza! Vorba lui tata cand vrea sa fie clar ce parere “buna” are de cineva sau de ceva. Vorba de pacurar satul de pacurarit. Si stiu ca e al n-ulea pas in fuga de idei dar oare cati mai stim ca pacurar vine din latinescul pecora, mioara. Dar aici, in fata ochilor mei usor umbriti de prea multe si lacomi de mai mult, sta Meteora.

Parca sta pe aer. Asta si inseamna. Meteora “cea construita pe aer”. Continue reading