Parca cineva a aruncat cu bolovani uriasi peste tot. Pindul cu crestele sale ascutite, de Piatra Craiului, la fel de taios si mult mai arid, se vede in departare. Urias. Neasteptat. Pe vai in sus, nu departe, se ascunde Metsovo, capitala vlahilor greci, a aromanilor. Fratii nostri din alte epoci. Mancarea preferata a grecilor e mielul. Cu branza:). Branza! Vorba lui tata cand vrea sa fie clar ce parere “buna” are de cineva sau de ceva. Vorba de pacurar satul de pacurarit. Si stiu ca e al n-ulea pas in fuga de idei dar oare cati mai stim ca pacurar vine din latinescul pecora, mioara. Dar aici, in fata ochilor mei usor umbriti de prea multe si lacomi de mai mult, sta Meteora.

Parca sta pe aer. Asta si inseamna. Meteora “cea construita pe aer”.

Imi lipseste vinul. Sa-mi dezlege autoironia si jucausenia. Sa pot zice lucruri grele, serioase, usor. Greu, greu e sa intru, cum zicea Brancusi, in starea de a face. Ca nu-i greu de facut, nu-i asa, odata ce esti in stare :))! Ce faina-i limba romana! Sa fii in stare. Cate sensuri, cata reflexivitate, cat loc de joc. Si de joaca;).

Meteora sta pe aer. Si pe piatra. Si pe franghii. Franghii care se inlocuiesc cand da Dumnezeu sa se rupa (!). Si pe o osteneala fara glas. Si pe multa, urias de multa, credinta si nebunie a credintei. Meteora sta pe Dumnezeu si pe om. E unul din locurile secrete de intalnire. Un loc secret vazut de toata lumea si stiut de putini. Pentru ca aici, in varful stancilor rotunjite parca de un smirghel urias, la intalnirea cerului cu caramida rosie bizantina, amplificata de slujba de rit vechi, foarte vechi, urla in urechile celor care au urechi de auzit aceeasi intrebare ce nu-i lasa pe folosofii greci sa doarma: cat vad din ce nu se vede? Si dincolo de ce vad din ce nu se vede, ce e? Si mai ales Cine?

Megalo Meteoron. Marele Meteoron. Adica marea manastire construita pe aer. Pe aburii lumii. E cea mai mare dintre cele 6 manastiri ce mai traiesc pe munte. Au fost 24. Ca in filmul ala care mi-a animat copilaria, cu soldati romani eliberand Budapesta in 1945: “Au fost 16”. Povesti cu pesti :). Au mai ramas 6. Alaturi din Sfantul Varlaam, Agios Nikolaos, Agia Teokotos, Agia Triada. Agia Triada. Sfanta Treime! Cum pot sa sune numele astea in greceste! Asa cum Syntagma inseamna Constitutie. Parca nu inseamna doar atat, doar o amarata de constitutie, ci muuult mai muuult. Agios Stephanos.

La Marele Meteoron gasesti de toate, gradini, stanci, trepte, piatra, multa piatra, franghii, crama, sala de mese, biserica, steagul Greciei si al Meteorei, vulturul bicefal al Romei bizantine, osuar, icoane, toaca, aer tare, credinta, oameni veniti din toata lumea, din toate credintele, japonezi, americani, francezi, italieni, romani, multi romani, unguri si etiopieni, da, etiopieni, am plans vazandu-i, cantand cu ei in piateta din fata bisericii, bucurandu-ma pana la lacrimi pentru bucuria si credinta lor, crestinii ortodocsi ai Africii, ajunsi acasa, in locul de unde a plecat credinta lor alungata din Constantinopol in Grecia si Siria si apoi la Lalibela si Gondar. Si acum vad Capela sixtina a Africii, in Gondar, cu Isus pe cruce si sangele Lui curge pe oasele lui Adam ingropat exact sub crucea de pe Golgota. Acelasi lucru l-am vazut aici, la Meteora, in bisericuta manastirii Agios Nikolaos. Etiopienii sunt monofiziti. Nu cred in Sfanta Treime. Cred doar in unul Dumnezeu care e acelasi, exact acelasi, in Tata in Duh si in Fiu. Dar cred! Si cum cred! Si ce mi s-a miscat inima zicand din nou endemn adar hachu si amesegenallo. Am plans de bucurie cu oamenii astia negri, cu haine albe. Sper sa aiba si ochii deschisi! Ritualul nu e credinta. Ritualul e carja. Oamenii sanatosi alearga si in timp ce alearga vorbesc la statia de emisie receptie cu turnul de control. Si zboara!

Toata Meteora e dedicata Gloriei lui Dumnezeu. Si sa nu fi fost dedicata, maretia locului si smerenia oamenilor locului vorbesc coplesitor despre Gloria Creatorului. Slava Tie Tata! Cine vorbeste despre gloria Fiului insa? Hramul, dedicarea ecleziastica a Meteorei, e Schimbarea la fata. Schimbarea la fata a Domnului Hristos. Soterios. Salvatorul. Ce e aia schimbare la fata? Schimbare la fata? De la ce, la ce? Si ce inseamna asta pentru urechile si mintile si mai ales inimile care fie nu au auzit niciodata de asta, sau mai rau, muuuult mai rau, au auzit-o repetata pana la anestezie in biserica, ca fiind sarbatoarea care aduce toamna?

Metamorphosis. Asta e denumirea in greaca. Cum? Din nou. Metamorphosis! Ce vad cand vad si mai ales ce vad cand nu vad, desi vad. Si mai alesc pe Cine.

Ma uit la omida aia si vad sau nu vad promisiunea coconului. Si apoi ma uit la coconul ala din matase, coconi adusi in Europa din China, ascunsi in toiege, aur textil, de misionari venetieni in evul mediu tarziu. Si ce vad? Vad fluturele ce vine? Se poate asa ceva? Omida- cocon-fluture? Aceeasi fiinta, staze diferite, vierme, cocon dizgratios si neputincios si apoi, la vremea ruperii apei, fluture. Cine se uita la vierme, vede sau nu vede aurul? Da cu piciorul sau nu da? Poate chiar striveste. Ce valoare au ochii daca nu vad dincolo de ce se vede? Ochii venetienilor care au infruntat pedeapsa cu moartea pentru acei coconi au vazut mai departe. Au vazut Metamorphosis. Viermele de aur. Carnea devenind Glorie.

Hristos este 100% Dumnezeu si 100% om. Noi stim povestea omului, Fiului omului, om din care razbate prin fapte si intelepciune si pilde si parabole si minuni si iubire, razbate Dumnezeu si lumea nevazuta si puterea ei si lumina. Hristos isi arata fiinta 100% divina pe muntele Tabor. Si apostolii carora le este dat sa vada incremenesc. Vad natura divina a omului, da, puternic si miraculos, dar om, a Fiului omului si inteleg cu ochii ceea ce ochii mintii lor vazusera si inima crezuse, ceva, o promisiune imposibila. Omul in-dumnezeit. De Dumnezeu insusi. Nu prin revolta si neascultare, care oricum duce la moarte. Viermele sa devina fluture si carnea sa devina Dumnezeu. Pentru ca eu duc in mine, prin darul si harul lui Dumnezeu, samanta si promisiunea fluturelui.

Sunt spirit in carne. Carne cu suflet. Sunt calaret ce face corp comun cu calul sau. Spirit care
metamorfozeaza carnea dupa cum Soterios Isus Hristos a facut, daca accept ce a facut deja pentru mine.
Omul se schimba la fata prin dedicare, prin credinta, prin acceptarea realitatii nevazute. Inceteaza sa mai fie animal. Face exodos ;) din firea umana si intra in spirit. Iese ca sa intre.

Aici pe pamant, in lumea creata vizibila, in anticiparea si implinirea celor facute deja prin Duhul Sfant in lumea creata si nevazuta, lumea spirituala, prin harul (energia) lui Dumnezeu Creatorul cel de dincolo de orice creatie. Sfanta Treime. Agia Triada. Metamorphosis. Schimbarea la fata. Pentru ochii care nu vad dar vor sa vada. Pentru implinirea si manifestarea Gloriei lui Dumnezeu. De la El, prin El si pentru El.

Viermele e chemat sa devina fluture. Primesc! Am primit deja. Sa zbor. Sa fiu. Sa fiu eu insumi asa cum Dumnezeu m-a pregatit de dinainte de timp. Pentru ca El nu locuieste intr-o casa cu ceas.

Sus, pe aerul tare al Meteorei, pe stancile ce stau marturie comuniunii intre creatia naturala si creatia Spiritului, manastirile asaltate de turisti, unii cu ochii deschisi, altii umbland in somn, manastirile deci, stau marturie vie a unui mesaj fara timp. Viermele devine fluture. Matasea devine aur. Carnea devine Spirit. Crestere, metamorfoza naturala. Adevarul.

Deschide ochii Dragos, crede, fii, fii tu insuti, spirit innoit in Hristos, om al lui Dumnezeu, implinitor al voii Lui, om al pacii si bucuriei, liber in singura sclavie ce aduce libertatea. Fii fericit!

Meteora. Metamorphosis. Multumesc.

Semnat, Dragos, cautator de Apostolakis, vin grecesc alb bun dar inca de negasit. Cand ajung la vin promit sa-l beau :).