Dragi frati români, sa fim, sa rămânem români, ramani, cu pace in inima si iubire de Dumnezeu. Nu din slabiciune, ci din puterea alegerii sa-fiintarii, sfintirii. in orizontul vesniciei.
…
Dar daca ciobanul din Miorita face o alegere spirituala constienta? Daca aparenta lui pasivitate si practic, prin inactiune, prin ne-aparare, sinuciderea lui ritualica e un act de eliberare spirituala. Daca el e in lume, dar nu e din lume si nu vrea ca, aparandu-se, acceptand sa joace jocul răului, sa se lase infestat de el, si inima lui ingreunata sa nu se ridice spre acasa, spre imparatia lui Dumnezeu, la iesirea sufletului din trup.
Daca de fapt, asa cum stim deja, si din pacate uitam in fiecare moment, toata calatoria in lumea asta virtuala numita realitate dar departata fundamental de re-al, daca toata viata e despre salvarea sufletului si despre sfintire, sa-fiintare, in-slavirea sufletului in slava, glorie, adica nasterea din nou pe care o aduce si o cere Domnul Hristos pentru a vedea pe Dumnezeu? Cortul acesta trecator, trupul, trebuie sa se schimbe pe un trup de slava, ca la schimbarea la fata Sufletul, ani-ma, ini-ma, se sfiinteste, devine spenta, sa-penta, sapanta, sapienta, prin deciziile constiente ale mintii. Sapanta ca Săpânța. Un nume cat o calatorie in timp si mai ales in sacru, spre originile omului pe lume. Ca spenta inseamna sfânt in persana veche, ca sa e slava, ca san, santo adica the san, e curatenie spirituala, vibratie, lumina necreata si ca batalia se duce in sa-pientia, in minte, in ra-tiune, cu trupul, cu ge, gea, cu huma, pamantul, pentru inima, ini-Ma, locuinta lui Dumnezeu in Creatie, toate astea sunt atat de mari si de importante incat aleg sa le scriu asa, relaxat, ca altfel nu le-as sti scrie si sa si ramana.
A ramane e un cuvant urias. Rama-an inseamna om al pacii, al luminii vii. Ra e zeul soare la egipteni, lumina, dar nu numai la ei, Ra e lumina creata pur si simplu, e tot ce e creat, de la ra, lumina la re, lucruri (in latina res publica inseamna lucrurile publice), prin rai, imparatia lucrurilor create. De acolo vine si citit Raia scris Raja si apoi citit Reje, adica Rege, fiinta vie care stapaneste peste lucrurile create. Rama nu e doar eroul din Ramaiana indiana, titlu care insemana, ad literam Rama-jana, Rama-io-an, fiinta Rama. Rai-ma, citit Rema, in greaca e numele dat Domnului Hristos, Cuvantul viu, Cuvantul manifestat plenar in Creatie, adica toate lucrurile vii, re-ma, in care ma, daca nu am fost pana acum explicit insemana suflet, viata sensibila.
Romulus il omoara pe Remus si fondeaza Roma. Asa zice legenda. De acolo zice-se vin romanii. Rama-la-os il omoara pe Rama-os. La insemana cazut, tarator pe pamant, ca in ba-la-ur care e calcat in picioare de ba-ur, bourul. Partea cazuta invinge partea sfanta si infiinteaza Roma. Roma care ar fi trebuit sa insemne Rama dar in fapt ascunde pe Ra-ma-la dupa un brand bun. Asemanarea intre Ramala si Ramallah in Palestina nu e deloc intamplatoare.
Putem sa ne aducem aminte ca de fapt venim din sfiintenie dar am cazut prin Adam si traim pe pamant spre nastere din nou si sfiintire pentru ceruri sau putem trai pe pamant folosind cerurile si puterile lui pentru a avea viata buna acum ai aici, pe pamant, in lumea creata si vazuta. Puteam trai din cer pe pamant pentru cer sau de pe pamant prin cer pentru pamant. Putem fi ramani sau humani.
Rama-an-ul care e lumina vie e opus huma-an-ului care e pamant viu. Ramanii sunt oamenii pacii, cei care fiind in lume dar nefiind din lume traiesc aici pentru Împaratie, folosesc crucea vietii pe pamant, in lumea stapanitorului veacului acestuia, pentru sfintire, sa-fiintare (sa-pientare, sa-panta, s-penta, s-fenta, sfânt). De aici vine Miorita.
Cand vremile au fost grele tare, din vechimea veche, oamenii au tot trebuit sa aleaga. Lumina sau lumea. raman sau human. accept suferinta in orizontul nemuririi sau (incerc sa) stapanesc lumea (folosind puterile spirituale dar in folosul lumii acesteia, samanic, magic), ma opun, si devin una cu ea, human. humanii au plecat, gumani, sau cum si-au zis ei, goti. Ramanii au ramas, rămâni, Români, cei are au ramas in spate, cu rama lor, cu pacea, pazindu-si inima de rau, raspunzand la rau cu bine, de dragul binelui acceptand lumea trecatoare in lumina celei vesnice, supunandu-se in trup dar nu in spirit. Ramanii nu sunt slabi, ei aleg sa fie. Romanul isi accepta crucea in orizontul nemuririi. Romanii sunt cei care au ales sa ramana dupa cucerirea romana, nu au plecat spre Scandza si apoi la razbunare alaturi de ceilalti daci, geti, goti. Care au devenit ulterior nordicii, vikingii, adica cei de neam, vi-kin-ge-(tii), saxonii, englezii, humanii. Cei care nu se supun, cei ce lupta, cei ce traiesc pentru puterea lumii acesteia. Cei ce au ramas, ramanii, sunt rămânanti, remnants, ramasite. Cuvant de batjocura pentru cei plecati, pana in ziua de azi. Batalia, inceputa cu mii de ani in urma, continua. Si e ca in ziua Domnului cand din doi oameni pe camp unul va fi luat si unul va ramane. Alegerile sunt suta la suta personale si au loc inima, locul pacii si blandetii sau a puterii si dorintelor neinfranate.
Dragi frati romani, sa fim, sa ramanem români, ramani, cu pace in inima si iubire de Dumnezeu. Nu din slabiciune, ci din puterea alegerii sa-fiintarii, sfintirii, in orizontul vesniciei.
