Ma uit in jur si ma intreb: Ce caut aici? De ce am venit? Ce ma face sa cred ca oamenii astia ma pot ajuta? Si mai ales…Ce ma opreste sa fiu fericit?
Si imi trece un alt gand prin inima: Asta inseamna ca sunt nefericit/a? Sau inseamna ca mai am un pic pana la a fi fericit/a?
Dar oare ce inseamna fericirea pentru mine? Ce imi lipseste ca sa fiu fericit/a?
Un job? O casa? Prieteni? Bani? Un prieten/sot care sa ma iubeasca? O prietena/sotie pe care sa o iubesc? Sa fiu eu insumi? Sa cresc liber si rodnic talentul si darurile mele? Pace si bucurie in suflet?
Viata si lumea sunt locuri grele, periculoase iar oamenii sunt rai.
Sau…
Viata si lumea sunt o aventura iar oamenii sunt colegii de excursie.
E o alegere. O alegere care, ca orice alegere reala, e libera. Nimeni nu ma poate forta cu adevarat sa fac nimic impotriva vointei mele.
Frica de durere sau dorinta de placere insa ma pot face sa imi cedez principiile, valorile, calea, vointa unor promisiuni care odata implinite isi arata limitele si mai ales ratacirea.
Ce aleg conteaza atat de mult!
Fericirea asa cum o vad si cred eu inseamna: dreptate, pace si bucurie (in Duhul Sfant). O stare de armonie linistita si plina de compasiune care nu depinde decat de ea insasi si care scoate in exteriorul nostru fructele ei sub forma de fapte si realitati. Din interior in exterior.
Desigur ca putem porni si invers, de la job, casa, bani, iubit/iubita. Si desigur ca nu trebuie sa reusim din prima. Nu! Ce avem nevoie e sa acceptam aventura, sa actionam, sa acceptam fructele actiunilor noastre, sa ne acceptam si iubim pe noi insine asa cum suntem si apoi sa dam acest dar al acceptarii, iertarii si compasiunii si colegilor nostri de drum. Si apoi sa alegem din nou si apoi sa actionam inteligent si cu rabdare. Si in tot drumul asta sa urmarim adevarul/dreptatea, pacea si bucuria. Si restul ni se va da pe deasupra.
Acum sunt in Africa de Sud, traind, bucurandu-ma de viata, fiind eu insumi, facand ce simt ca sunt chemat sa fiu, dar lasandu-ma in acelasi timp in voia lui Dumnezeu care, prin adancul meu, ma ghideaza sa fiu eu insumi.
Va las cu ceva ce m-a miscat profund, un diamant (sud african!) de libertate asumata, de dedicare si rabdare, fostul imn bur (afrikaans) al Africii de Sud. Aveti va rog rabdare si cititi-l pana la capat, va promit ca merita. Mai mult va voi povesti fata in fata, cand ma intorc.
Si va doresc lumina interioara, compasiune, curaj, inteligenta, rabdare si bucurie, pentru a va gasi, la capatul fiecarui pas pe drum, pe voi insiva si fericirea care vine cu aceasta regasire. Un drum care, din fericire, tine cat viata noastra…
“We for thee Zuid Africa”
THE CALL OF SOUTH AFRICA
Ringing out from our blue heavens, from our deep seas breaking round;
Over everlasting mountains where the echoing crags resound;
From our plains where creaking waggons cut their trails into the earth Calls the spirit of our Country, of the land that gave us birth.
At thy call we shall not falter, firm and steadfast we shall stand,
At thy will to live or perish, O South Africa, dear land.
In our body and our spirit, in our inmost heart held fast;
In the promise of our future and the glory of our past;
In our will, our work, our striving, from the cradle to the grave
There’s no land that shares our loving, and no bond that can enslave.
Thou hast borne us and we know thee. May our deeds to all proclaim
Our enduring love and service to thy honour and thy name.
In the golden warmth of summer, in the chill of winter’s air,
In the surging life of springtime, in the autumn of despair;
When the wedding bells are chiming or when those we love depart,
Thou dost know us for thy children and dost take us to thy heart.
Loudly peals the answering chorus: We are thine, and we shall stand,
Be it life or death, to answer to thy call, beloved land.
In Thy power, Almighty, trusting, did our fathers build of old;
Strengthen then, O Lord, their children to defend, to love, to hold –
That the heritage they gave us for our children yet may be:
Bondsmen only to the Highest and before the whole world free.
As our fathers trusted humbly, teach us, Lord, to trust Thee still :
Guard our land and guide our people in Thy way to do Thy will.”