Despre romgleză la daci și urmașii lor

Știm cu toții ce am invățat la scoală. Limba română e o limbă latină vulgară cu influențe slave și cu un substrat neglijabil și neclar de origine daco-getă. Și apoi, cum zicea Mircea Vulcănescu, e un rezultat al intâlnirii acestor sub- și ad- straturi cu “ispitele” lingvistice si culturale migratoare, maghiare, ruse, poloneze, turce, austriece, franceze și engleze. Așa, pe scurt. Și ca da, istoric vorbind s-a discutat despre caracterul slav al limbii, acceptându-i-se un nivel de influență dar nu preponderent, de cel dacic, expediat rapid ca fiind necunoscut in fapt și deci irelevant si am ramas la a ne identifica in caracterul Latin al limbii. Nimic, dar nimic, nu m-a pregatit, fost elev silitor și cuminte al istoriilor si teoriilor oficiale, pentru întalnirea cu lucrurile ce vi le voi prezenta.

Cine ar fi crezut ca limba română și limba engleză, da, engleza!, să fie în ascuns atat de strâns și adanc înrudite?

Vom vedea niste corelatii, inrudiri, asemanari surprinzatoare si unele chiar spectaculoase intre limba engleza si cea romana, mai ales cu formele arhaice si graiurile regionale si mai ales din anumite regiuni. Nu cunosc decat superficial limba germana, iar olandeza si daneza deloc si ca atare corelatiile vor fi pe engleza pe care o stapanesc. Insa un cunoscator de germana si de (celel)alte limbi germanice va gasi imediat corelatii indraznind sa uzeze de cheia de citire pe care va voi prezenta-o mai jos. Vom vedea exemple, unele foarte clare, altele continand o doza de speculativ dar care, in final, descriu o imagine clara a prezentei caracterului germanic, de fapt (anglo) saxon, al limbii romane, a inrudirii socant de apropiata la substrat dacic a limbilor germanice, in speta engleza, cu limba romana mai ales in forme arhaice si regionale (de fapt arhaic regionale). Iar de aici, se pot deschide nenumarate posibile concluzii si linii de explorare dar mai ales intrebari fantastice pe care voi indrazni a le aera la sfarsit.

Intalnirea mea cu acest alt mod de intelegere a limbii engleza incepe cu un talent lingvistic nativ si un interes mostenite de la tata si calatorite prin lume. Acum 3 ani pe o banca intr-o gradina de Seherezada in muntii din nordul Teheranului, intr-o lumina limpede de octombrie un om, persan batran si intelept, mi-a spus, pe scurt urmatoarele. Limba persana e o limba veche, primara, seamana in mod uimitor cu engleza. Pedar inseamna Father (Pater), Modar insemana Mother, Barodar inseamna Brother. Si mi-a mai spus multe, mai ales ca solul persan trimis de sultan sa negocieze cu austriecii capitularea Vienei la primul asediu, a notat despre nemti ca vorbeau o persana veche si stricata din care insa el putea intelege cate ceva.

Si tot in Iran, cateva zile mai tarziu, am mai aflat un detaliu pe care atunci nu l-am inteles desi m-a atras magnetic. Ca Darius se batuse in zona Asiei Centrale, cu populatia saka, cei bautori de hauma, un popor al stepelor care il omorasera in lupta pe Cirus cel Mare, stramosul sau, si pe care, partial, ii suspusese suficient cat sa ii poata trece pe lista si pe fresca aducatorilor de tribut de la Persepolis pe care o vazusem acolo. Tot repetam ca imi placea cum suna: saka, hauma venerating saka. Popor al stepelor, razboinici desavarsiti, calareti, bautori de o fiertura de plante, hauma/soma, care ii ajuta sa intre in contact cu spiritele si zeii. Si ca un alt fapt interesant pe care nu il voi dezvolta mai mult desi e o intreaga lumea acolo, iranienii cand au aflat ca ma cheama Dragoș imi spuneau “the romanian Dariush”.

Apoi, ajuns acasa, m-am apucat de citit despre saka si massageti, getii mari de langa ei, sau chiar ei, despre sciti, carora li se zicea si saka, ca saka erau de fapt scitii din Daxia cea din Asia Centrala, aia intinsa de la Caspica prin toate stanurile din zona (inclusiv si mai ales Afghanistan) si Pakistan si Kashmir si nordul Indiei pana in bazinul Tarim in Taklamakan, in China de Vest, unde s-au gasit mumiile din Tarim, blonzi roscati cu ochi albastri si foarte inalti, tokharienii. Foarte mult pe foarte scurt. Si apoi, in paralel, am citit despre Avesta, scrierea sfanta, cea veche, a persanilor, tradusa ca Vestea, cu A, adica Evanghelia, in care fiintelor vii le zicea gāta, ā fiind un a si e, mai mult a dar si e, adica fiintelor vii ei le ziceau geta, geți.

Si in paralel m-am jucat si cu hartile, alea vechi, cele mai vechi si cel mai mult m-a captivat Tabula Peutingeriana si am buchisit-o cu ochii si cu lupa si am gasit chestii uimitoare atat in orient, saka si massageti, getii mari, cat apoi in occident, la dacii ocupati de romani, acasa. Pe harta asta, in Banat, gasim Berzovis, un nume interesant, asemanator cu Bârzava, toponim dat ca avand etimologie slava, insemnand cumva Repedea, bârzo. Mie bârzo mi-a sunat mereu a barză si faptul ca barza e prima pasare calatoare care se intoarce din tari calde, vine repede, e timpurie, mi-a intarit convingerea ca ceva nu se leaga. Ce sa caute Berzovis, nume asumat autohton, dac, in izvoarele latine, pe Tabula Peutingeriana la 300? Si de aici intrebarea ce legatura e intre slavi si daci/traci/geti? Pentru ca e, in mod evident. La 300 vorbim de Dacia romana, locuita de daci si de colonisti romani. Si apoi tot pe Valea Muresului fiind m-a dus gandul la Zam, localitate pe Mures, care in iraniana inseamna pamant. Iar Zamolxis inseamna Zam-al-xis, Cel iesit din pamant, unde legenda zice ca a stat 3 ani si jumatate. Si apoi la Zem-lia, Zem-un, unde zem in slava e radacina pentru pamant. Si apare intrebarea: ce lagatura e intre ele, ca e un e ca un ā, o diferenta ca intre get si gāt, si deci ce legatura e intre iraniana si slava si, inevitabil, daco-geta. La asta adaugand un al nume de pe Tabula, cunoscut de altfel, Germisara, Geoagiu Bai, insemnand vale calda, ape fierbinti (termale, nu-i asa). Doar ca germe inseamna cald si in iraniana si evident in daco-geta (si interesant tare, in kurda) iar sara inseamna vale asa cum Saar in germania inseamna valea, raul Saar, asa cum Sargetia inseamna Valea Getilor, iar Sasar, Sarasau sunt văi in Maramures. Pomenesc in treacat Saraswati, sara-svati, valea sfanta, rau sacru disparut acum, in India. Nu merg mai departe. Ce legatura e intre ele?

Saka si Scitii m-au luminat. Radacina ‘sek’ (citita si in metateza ske/sce) in PIE (proto indo europeana) inseamna a taia. De aici sekure, secera, scit (scythe inseamna coasa in engleza), saka (casa/coasa prin inversarea silabelor), sica (sabia mica a dacilor, ca o secera, de fapt o secera), secui/szekely, sicilia, siculi, sicani. Si aici pe undeva m-am luminat. In engleza la secera ii zice sickle (citit sică-l). Si in formele vechi de Saxona, OE (old english- intre venirea saxonilor si normanzi), ME (de la Normanzi la Shakespeare) ii zice scearu, sceara, seceara. Seceră. Stiu ca pare de necrezut., dar e adevarat, verificati. Scieran, in Engleza veche insemana a taia, a secera, a ân-sciera, a în-șiera. Asa se zice in Apuseni la fier, șier. Shear in engleza actuala inseamna o forma usor desueta a lui scissors, foarfece, shearer (șearar) e un muncitor siderurgist care taie placile de fier cu foarfecele. Un șierar, fierar cum am zice noi in romana moderna. Si asta ne duce mai departe la alt șier, ala de plug. Ploughshare, citit plugșeăr, plugșieăr, inseamna brazdar, fierul plugului, șierul de plug. Ala care face brazda in pamant, taietura, care im-parte pamantul, face parte, share in engleza. De la fier, ala de plug. Si asa de la ploughshare ajungem la plugusor, obiceiul umblatului cu plugul si fierul de plug care presupunea tragerea unei prime brazde cu fierul de plug, ploughshare-ul, plugusorul, in gospodarie pentru belsug si prosperitate. Obicei mentionat in Anglia in sate izolate pana in secolul XIX, la fel ca al nostru, cum altfel, cu flacai mascati si cu uraturi, de 25 decembrie, cu plugusorul. Si sa nu plecam mai departe de natura ariana, de aratori, a plugului, inventie colosala a aratorilor arieni, singurii capabili sa produca mina de aur a epocilor vechi, cerealele. Cerealele, grau si porumb acum, orz si mei atunci, dau carbohidrati care dau energie, si sunt cele mai greu de gasit in natura desi noua ne vine greu sa credem asta fiind de secole rasfatati cu painea si mamaliga. Arienii erau nobilii, rasa nobila si avansata si alba, care numai ei puteau face paine prin munca lor, cu uneltele si priceperea lor care insemna stapanirea lemnului, a fierului, a animalelor, a pamantului si a timpurilor. Si o relatie vie cu samanta si implicit cu creatia lui Dumnezeu. Pe vremea aceea plugul era o adevarata revolutie industriala, si cei ce-l puteau produce si manui erau arienii, aratorii, albi si puternici, stramosii nostri. Plugul greu, cel tras de mai multe perechi de boi, are in fata brazdarului un fier despartitor, mai mic, un coltar, care deschide pamantul ca sa poata intra fierul ascutit al brazdarului. Fierul cel mic, despartitorul, se cheama in engleza coulter (coltăr), coltar, dar i se mai zice si altfel, si anume till. In Maramures se zice detilin si separat. De-till-in, in Alba se zice de-cil-in. Till-ul e un Tel (scop, distanta in greaca veche), un țel, iar detilinitorul e un des-țel-enitor. Cate coincidente si similaritati pana la identitate poate suporta plugul asta?

Revin la sica, la sickle si la scieran, a taia. Forma verbului la trecut este scor. Taietura. De acolo vine scar, cicatrice, adica scoar-ța (de pe copac sau de pe genunchii mei juliti din copilarie). Da, scar si scoar-ța au acelasi sens, aceeasi forma si o prununtie cvasi identica. De -ța, de fapt -za vom vorbi un pic mai incolo. Si scor asta ne ascunde si alte surprize, intr-o scor-bura, taietura mare, gaura mare, cicatrice mare intr-un trunk, adica trunchi, de copac. De ce bur inseamna mare? E mult de povestit, dar asta insemana, bur/bâr/bar/bal/bala (lista continua mult si re legatura cu enorm de multe cuvinte ca boar (mistret in engleza), bear (urs), bur-dihan, Buru din Apuseni, Bâlea, Bârlea, bâr-log (bustean mare) asa cum buruiana inseamna planta, floare mare (buru-jana) si Burebista inseamna, cred eu Mare la manie, buru-bisti (manie in PIE, beast- fiara salbatica, manioasa in engleza). Poate sa insemne si fiu, bur/pur/puer/per, al maniei. Dar ma opresc aici. Numai ca sa inchei cu faptul ca tot din radacina sek si sica vine si cuvantul sequel, sechela, un om taiat care ramane cu taietura, cu sek-ela, pe viata.

Un om cu sechele, cu scar-uri serioase, avea pe vremuri, cand de sanatate ii depindea viata avea mari sanse sa moara de foame, to starve (starv), adica sa ajunga un stârv. Sau facea orice pentru a primi ceva de mancare, ca era aproape mort de foame, steorfan in OE (engleza veche), stoarfă. Asta il putea face pe om sa devina bicisnic, bitch-is-nic. Un om, o femeie urata, un slut, a slut (ă). Stim ca limba engleza nu are genuri, un aspect foarte relevant in calatoria noastra. Si facand orice pentru mancare femeia ramane borțoasa, birth-oasa, bârsoasa, femeia e o bârsana care la momentul potrivit naste, da birth. Nu voi insista aici, doar voi mentiona localitatea Barsana din India, din Uttar Pradesh, locul natal, de unde isi trage nat-ul, natality-ul, Rada, sotia lui Krishna careia i se zicea si Rădika, adica Rodnica. O femeie daca naste prea des, e prea rodnica din prea multa iubire de prea multi, nascatoare, devine nasty. Rea si rea de musca.

Realizez ca e nevoie sa zic cate ceva despre fonetica si despre modificari de pronuntie si de scriere recunoscute de catre lingvisti. B devine V, basileos-vasile. D si Z sunt foarte inrudite si se transforma una in alta ca aud si auz sau râd si râz (eu cred ca z-ul in d mai ales, dar asta e o discutie mai adanca). T si D ca “the” si “dă”, se vede in pronuntie la limbile etimologice, in speta engleza. Si R devine L pentru ca e foarte greu de pronuntat, ultima consoana pe care copii ajung sa o pronunte, par-pal, para-pala, baar-baal, bar-bal.

Cand se naste copilul vine barza, the bird, prununțat the/thă/dă/ză bărz, vine si nasterea, the birth, citită prima bărz si a doua bărs, aproape bârs. Barza. Cea luminoasa, stalucitoare, berta/bâr-ta, alba (forma modificata a lui baar, baal, bălai, bălan. aa in daneza se citeste o/ă, baal-grad ar deveni astfel băl grad, orasul alb, al-ba=ba-al), cea venita repede, timpurie, bârzo, cea ce aduce nasterea, bârsa/birth-a. Birth-za, za birth, ge-burth-tag. Si la nemti e la fel. Doar ca ei au ge, citit la noi in Maramures gdie, adica de, semnificand insa verbul, actiunea, ziua de nascut. Pasarea care aduce copii, cea care vine prima, primavara, cand dupa noua luni din vara trecuta, de la nedeile stramosesti din iunie, vin si copiii. barza, birth-za, za-birth, the birth, nasterea, aducatoarea de copii. Cati dintre noi nu ii zicem lui the, dhă, thă, dă pana la ză? Articolul in engleza e la inceput de cuvant, insa in romana topica se schimba, e la sfarsit, iar in daca veche e chiar za: barza, varza, scoar-ța/za, the frond/frunz-za. The in fata in engleza e articolul sufix -za, -ța in daca si romana. Barza noastra da nastere la multe surprize.

A zbura, zbor, zbâr, za bâr, z-băr devin prin inversarea topicii articolului bărz, bărd, bird. Acel lucru care face bâr. D si Z in romana devin usor una din alta, ca aud si auzi, ca râd si râzi si râs.
Barza e the bird. Barza e cuvant dacic, alaturi de brânza, brindza in poloneza. Za brin, the brine in engleza inseamna saramura. Brinza inseamn de fapt caș sarat, saramurat, pus la pastrare. Caș ca si cash, plata pe loc, concreta, in natura, in potolirea foamei/famine (foame-in).

Femeia noastra, woman/umana noastra daca naste oameni din acelasi cin, kin in engleza, e cinstita. Pe cinstea mea, pe neamul meu. ki si ci sunt chi si ci. In Ardeal ii zicem chip frumos, in banat e tcip, cip frumos. Chi si ci. Ki si ci. Kin si cin.

Ardeal e un nume foarte vechi. Cand, copil fiind, am auzit explicatia ca ar insemna ar-dealul nu mi s-a parut ciudata. Apoi am invatat ca sunt prost si ca e un nume adus de unguri cu ei. Hai sa vedem. Ar-ienii erau cei albi si puternici si nobili care stapaneau agricultura si care faceau pita si astfel erau puternici ca aveau energie intr-o lume grea. Dar ei de fapt mancau mai mult terci de cereale, za-terci (s-tarch, amidon in engleza, dar cu sens de dens, cel tare, za-tare-ce, s-tar-ch) si mamaliga din malai din mei (si orz dar ala era rar si nobil, barley, orice asemanare cu numele meu bârlea/burley in engleza e complet neintamplatoare si poate voi dezvolta asta ulterior). Meiul e numit millet in engleza, adica macinatura, mill-e-the (ceea ce e macinat), millit, mălăit, malai, se mentioneaza istoric ca scotienii aveau o punga la brau in care tineau malai, macinatura, sac denumit de ei mail, de la malai, si de acolo black-mail, bani obtinuti prin santaj, malai estorcat de santajist. Si tot de aici mail ca posta, ca probabil tot acolo tineau si ravasele si alte lucruri importante. Si probabil inrudit cu mila in romana. Faca-vi-se mila de mine domnule miller, macinator, morar, molar (ca dintkele, macinator), care face mul, scris in engleza myl, legat de mila, adica a fi darnic cu macinatura, a-mi fi mila si a da un pic de malai. Iar mâl, mul, in graiul vechi in maramures, inseamna nisipul pamantos foarte fin de pe mal de râu. Macinatura. Râul e firul apei (sir in Maramures, ca un sir/hir de păr, hair in engleza). Fir, sir de ceva se zice row in engleza, adica râu. Asa cum rand-om inseamna fara rând, fara lege, a pune pe rânduri, a rândui. Cat de interesant se vede in lumina asta ca in maghiara politie se zice rend-or-seg, cea care face rând, ordine, orânduire. Asa cum koszonom, a multumi, e koson-om, koson fiind moneda de aur dacica. Probabil niste coincidente. Sau nu.

Sa revenim la boii nostri, aia pusi in jug de arieni, indo europenii stramosi care au cucerit practic toata eurasia, din insulele engleze pana in china, prin iran si india si asia centrala, fosta Daxia, da, va rog sa cautati ce insemna Daxia. Ar-ienii ar-au. Jawaharlal Nehru in a sa Descoperirea Indiei face lumina pe ce insemna arian. Nobil, alb, puternic, stapanitor al agriculturii, indeletnicirea cea mai nobila si pastrata exclusiv pentru ei. Taran, arian, nobil erau, sunt, sinonime. In sanskrita artha, ar-tha, (tha-ar, the ar. nu insist aici asupra legaturii evidente cu ța-ra/za-ra, ța-ran/za-ran, terra/the-ra, zarand, ultimul fiind si o localitate de munte din iran nu numai una la noi), ar-tha, the ar, ar inseamna dreptate, adevar aplicat, faptuire dreapta. A ara. A face. Ard. Asa ii zice in engleza, mai ales in formele vechi ME si OE la plugul usor cu doar o pereche de animale si uneori cu brazdar de lemn sau bronz, plugul mai vechi, nu cel dacic mare si tras de pana la 8 perechi de boi, cu roti, numit carucca, citit cel mai probabil căruța. Ard insemana plug in engleza veche. In fapt, in metateza ar fi da-ar, the-ar, ar-ul, d-ar-ul, darul. Tot de acolo vine arie, arina, za/ț-arina, de la suprafata pe care se ara, si incet sensul a devenit de suprafata, de sine statator. Sa mergem mai departe. In engleza la
pamant ii zice earth, stim. Pronuntia este ărt, cea moderna ărth/ærth (citit ca un ă combinat cu e). Ărt, adica ărd, ard pronuntat taraneste, asa cam cum ar zice un morosan sau un moț sau un momârlan. In engleza si in daca veche si in romana ard inseamna pamant. In celta, nu insist deloc cu celta acum dar va trageti singuri concluziile, ard insemana inaltime impadurita, deal, pamant impadurit, podis inalt, adica Ard-ennes, Ard-eche (Franta), Ard-alanish (Scotia, Island of Mull), Ard-ales (Spania), Ard-ea (Italia, langa Roma), Ard-ara, Ard-ee (Irlanda), Ardeal. E plin de ard in Europa de vest. E plin in toata eurasia dar nu insist pe alte exemple, orientale, de genul Ard-abil (Iran), Ard-ahan (Turcia), Arda (India, e plin de ard in India) de dragul claritatii tezei.
Haidei inapoi in Europa, la englezi si alti germanici si la pamantul lor, erd, in germana, cu pronuntie deseori ărd, ard. Si ajunge. Nu cred ca mai trebuie argumentat in plus ca Ardeal e un nume foarte vechi, din limba veche, ca Erd-hely care inseamna loc impadurit in maghiara, limba non indo europeana, e un nume gasit la noi si imprumutat si ca sensul vechi si adevarat al Ardealului, mai vechi decat cel celtic de loc deluros si impadurit, e exact de locuri, deal(uri) bune de arat, Ardeal.

Ca veni vorba de deal. In Engleza avem dale, pronuntat deil, deal, care inseamna o valcea pe deal si in sensuri mai vechi inseamna deal, per se. In engleza Ardeal ar insemna astfel “earthdale”. Dealuri de pamant (udate de ape si bune de agricultura). Ce ghid interesant devine limba engleza ca sa ne intelem mai bine limba, istoria, credintele, pierdute multe in negura timpului, intelesuri comori, ascunse adanc in limba, de multe ori noi pierzand sensul si contactul si intelesul lor adanc. Cum pot fi insa explicate aceste adevaruri evidente dar parca halucinante? Cum putem noi fi inruditi atat de clar si de adanc cu englezii (si toti germanicii, de la scandinavi la olandezi, trecand prin germani, dar limbile astea nu le stiu si ca atare nu ma ocup de axele respective)?

Sa ne intoarcem insa la treburile pamantului, la vremuri si oameni. Oameni de-ai locului, romani neaosi, get-beget. To beget in engleza (begot-begotten) insemana a naste. Abraham begot Isaac zice la Scriptura. L-a nascut din sine, dar forma de trecut be-got mai arata ceva, similara fiind cu bygot, forma veche OE, care inseamna a fi cu zeul/Dumnezeu. To beget insemana deci a naste un urmas viu, un fiu din sine, o fiinta vie, get, gāta (in iraniana veche, citit geta). Un get beget, un get nascut din get, un fiu, sange din sangele meu, dar al lui Dumnezeu. God. Got. Iordanes, la 551 aD, scrie istoria stramosilor lui gotii (la doar 3 generatii in spate) si o denumeste Getica. Acum istoricii seriosi stiu ca el era prost si ca traind in epoca nu stia ce scrie si ei la 1500 de ani distanta stiu mai bine. Si probabil prost era si imparatul Iustinian cand la 537 ii ofera la Constantinopol ceremoniile de triumf eroului vremii, generalului sau Belisarius, eliberator al Romei, restaurator al imperiului, invingator al vandalilor si ostrogotilor. Si ii ofera titlul de triumfator, Geticus Maximus. O fi fost o greseala de scriere, de scrib, romanii astia nu erau deloc atenti la detalii, geti, goti, totuna. Chiar asa.

Orice ar zice strainii/stragerii (străin-ger, in care ger probabil vine de la samanta, germen, german!), get begetul nostru e bine alcatuit asa ca om, u-man. De oriunde ar fi el, olt-an, moros-an, ardel-an, el e un man, ma-an, om, suflet viu. Are si o femeie, care e woman, (h)umana (probabil facuta din huma, pamant, in care in vechime erau si majoritatea caselor, home (hom).
Are familie mare getul nostru si stau cu totii sub acelasi acoperis, fie el de pamant cu brazde puse deasupra, mullasch (mâlaș- acoperis de pamant), sau de fân, hăizaș, acoperis de hay, fân. Are batrani, better-ani, oameni mai buni, cei mai in etate, mai experimentati, mai buni, betranii/veteranii. Father, fătar, cel ce fată, cel ce produce. Mother, ma-dar, cea ce ii da viata, (ani-; al-) ma, si apoi il madareste, cum se zice in Ardeal popular, il alinta. Are uncle, unchi, matusi, adica tanța/tanti, the aunt, matusa. Are veri cu care imparte casa, sunt impreuna căseani, cousin (casăn, casă-(î)n). Istuie (forma veche Maramures)/eat mesele impreuna. Are bunica, nană, nanny, are fiice, la care trebuie sa le dea dotă ca sa le marite, daughter (dotăr). Fetele au parul cârl-iontat/curl, nas/nose fin, obraz/brazzen fin/thin (in Maramures fin se pronunta sin ca si thin). Are baieti, boy-s (băi), cu pumn/pawn tare, pe care ii striga prin casa băi Nelu-le, Nell ce esti, bai Stan-e, băi nu sta ca stana de piatra, stone (pronuntat stoan, forma veche fiind chiar stan) misca-te si da la marhe (vite cum le zice in Maramures, animale mari, si cai si boi), mare inseamna iapa, mearh se zice la cal in OE. Are un saivan in care isi tine animalele in siguranta, safe/saifan, are staul in care animalele stau in stall-uri, are curte/court, furca/fork, porc/pork, cocos/cock, boul/bull, uite ca vine si vacarul/walkerul cu vaca de pe plai/plain, pe vale/valley, de pe câmp/camp. Omul nostru e bun/boon (forma veche OE) si blând/bland (insipid dar si blând) numai sa nu dea strechea/stricken in el ca se apuca si screme/scream si ia bâta/bat sau maci-uca/mace la tine si daca nu o iei la goana/gone te si trezesti cu cap/cape-ul rupt/rypped si bagat in cofa/coffin si inmormantat/in mormound (movila mortii). Daca insa o fi senin/shinen (shine-in) afara/afar poate n-o fi asa crîncen/cringen (cringe-in) si nu s-o murdari/murder (mor, moarte. mor-dar; daruitor de moarte) m-oi duce-n crâng sub o creanga nu ma rupa vînt/wind (vint)-ul. Oi sta mut/mute o vreme si n-oi scoate o vorba/word (vor-the, the vor). Poate la poale de munte/mount/mountain (muntean), a God-eanului, sau poate in Sure-eanu la loc sigur/sure, la adapost in șură, sau poate ii zice Sier-eanu, ca e inca si acum plin de depozite de fier, șier, la suprafata. Ba poate oi fi blestemat/bless (-temno, taiere in greaca, latina, romana (Tâmna/localitate Mededinti in defileu, temnita)). Si ma apuca o jele/yell de urlu/hurl ca poate m-or baga/bag cu adevarat la jele/jail.

Si acum cateva intrebari:

Ce legatura poate intre daco-geti, geti, s-geti/sciti (ge/ce), saka si sakasoni/saxoni, veneratori ai sabiei si calului, cuceritorii Britaniei romane in anii 400, in frunte cu Horsa/Horse-za-Horse? Si de ce iutii, cei care au cuverit Britannia alaturi de saxoni, cei iuti la manie, to jute/a sari in engleza, au acelasi nume ca iudeii, iuda fiind tribul eminamente luptator al evreilor si yuddha insemnand lupta in sanscrita si Ieud, satul din Maramures inseamna loc de batalie? I

De ce se cheama Scandinavia, patria gotilor cum zice Iordanes, Insula Scandza? Scan- e radacina veche germanica pentru shame/schame/skan. Scanza- ză scan. Vine din taiere, sk, sek, sak si inseamna infrangere, rusine, taiere. Locul infrangerii, al exilului, al rusinii. Despre ce rusine sa fie vorba? Putem adauga aici reperele date de Iordanes in Getica lui controversata precum si harta Danemarcei la 900 pe care scrie Dacia/Datia.

De ce Burebista si Ariovist/Ariobista (conducatorul germanilor suebi in acelasi timp, anii 60 iHr) au nume atat de asemanatoare? Unul inseamna probabil manie mare, bur=mare iar bist=bestie, furie, iar celalalt mania arienilor, ario, ario-bist? Ce legatura era intre germanici (deutch si dutch) si daci? De ce pumnalul e dagger, dakker, dăcar in toate limbile germanice?

Ce putem intelege din limba romana daca -ză la sfarsit pronuntat uneori -ță e articolul? Gălbeaza devine găl-bea-ză, adica cel (-ză) ce e (bea/be) gal (gial, gelu, galben). Gal bân= ban de aur, galben. Gold e gald, gal-d, dă-gal, galbenul. Si Tisa fiind de fapt T(he) Iza, T-iza, apA, fiind o Iza mai mare, in care aceasta se si varsa. Dar si Iza mai mare, izvoruL, nu doar un izvor, iza, e mai mica decat Tamisa, The-ma-iza, Iza cea Mare.
Acoperamant devine A-cop-cerământ. Cerement in engleza veche inseamna voal, acoperitor al capului negru de inmormantare, cernit. Intelegand corect engleza, rom-gleza, engleza dacilor intelegem mai bine romana? Si ce alte multe limbi? Sa fie silabele cuvinte in romana? Sa fie cuvintele de fapt propozitii? sa conteze topica silabelor mult mai mult ca pronuntia vocalelor si chiar a consoanelor?

Oare de ce invatam noi romanii asa repede engleza? Si aproape orice limba straina, mai ales indo-europeana?

Am lansat doar cateva directii. Cei interesati pot intui unde merge drumul asta. Lucrurile se leaga si se intind prin adancurile istoriei in toate colturile lumii, prin toate neamurile, pana la limba sacra, primara, limba veche.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

Ajuta-ma sa scap de SPAM. Completeaza raspunsul mai jos * Time limit is exhausted. Please reload the CAPTCHA.