Despre adevar, ce trebe si ce vreai in limbi moderne si vechi si sacre. ad-ever, trewe, vrai.

Si despre datină si pravilă romaneasca la englezi si nu numai.

Satele noastre vechi, bătrânii, better-anii nostri si bătrâni si veterani si mai buni, isi conduceau viata lor si con-duceau viata de obste dupa legea veche, stramoseasca, dupa datina, care era obligatorie, o lege nescrisa avand putere de lege, o datorie, o în-datorie, o datorie-în, duty-in, adica o diutină, o datină. Dati-na e o duty-nă. Dexul zice ca datina e un cuvant provenit din slavonul “dedina” sau “дадина”, a carui corelatie cu duty desigur ca, cel putin filologii romani, arheologii cuvintelor, nu au studiat-o, sau de au facut-o a ramas ingropata pentru dex. Ca altfel nu poti sa nu vezi ca in ME, middle english, cuvantul e duete, en duete insemnand în-dato-ri-re, si la schimbarea topicii avem dueten, duetenă, datină. Ca de fapt in Maramures cand cineva are de facut, ceva are o indatorire de indeplinit, i se zice “în du-te”, adica “du-te-în”, e detilin, separat, un fel de bonus, desigur neintamplator. Poate intamplator ar fi ca “diu-ti-en” ar insemna in radacina sacra a limbii “in (the) Diu”, obligatia fata de zei, fata de Dumnezeu, Doomnul zeilor, datina. Iar pronuntata ca in Banat, datina devine dacina, obicei si lege pastrata din daci, da. Cum, din dutch? Asta am bagat-o ca bățul prin gard, nu ca nu ar fi adevarata, pentru ca, pentru cineva care a citit ce am scris si va mai avea rabdare sa citeasca ce voi mai scrie va fi evident ca asa e, asha e cum zice sanscrita, adevarat e.

In satul vechi datina prevala. Cum adica? To prevail, prevalare, pe etimologia traditionala si acceptata oficial vine din latina si inseamna (s)pre valoa(re), pre-valens, in care vala si bala sunt acelasi cuvant, ca v e b, ca Basile e Vasile, adica ceva spre putere, puternic. In engleza “prevail” e mentionat prima data in middle english ca venind din franceza, avand si sensul de dominant, de regula dominanta intr-un spatiu, timp, adica o pravilă. Pravila in romana vine, conform dex, din slavonul “pravilo”, cica, si inseamna, surpriza, lege, o datina care prevaleaza. Adica in engleza vine din latina pe filiera franceza si suna prævel (æ e diftongul romanesc, ardelenesc si mai ales morosenesc din, de exemplu, femeie, fæmæie sau jumære) iar in romana vine din slava, care, stim clar, nu-i asa ca nu are nimic, dar nimic de-a face direct cu latina, si in care inseamna lege. Aceeasi forma, acelasi sens, mai apropiat intre romana si engleza decat intre romana si latina sau engleza si latina. Cam ciudat, nu? Pot propune varianta ca ele toate au o radacina comuna in limba veche pe urmatoarea formula: para-vila, cu sens de spre, pentru (para) vointa (will, vil), spre supunerea, ascultarea vointei? Dar parca e inca secundar. Cum ar suna insa o aducere mai aproape de limba veche, sacra, pe varianta para vila, in care para, pura, pur, puer, pru(nc) inseamna fiu (in avestana, farsi veche, latina, romana) dar pa inseamna a phace, a face si ra insemna lumina si para inseamna ad literam a face lumina, fie, a fi, fiu iar vil, ca will, ca e-vil, inseamna vointa si astfel paravila insemana lege adica vointa de a face lumina, vointa de sfintenie, de adevar? Sau daca mergem la radacina mai adanc pravila s-ar citi paravala, spre putere, facere de putere dupa vala si valensul latin, dar v stim ca e b si anungem la parabala, putere de facere de lumina. Parabola e o lege sub acoperire, asa cum stim din Evanghelii. Oare cum suna asta, pravila ca paravila, ca radacina comuna la toate exemplele mai sus mentionate, si cam ce spune despre limba sursă si limbile urmase si despre cea cu cea mai mare capacitate si pastrare a sensului primar, sacru? Pentru sceptici va propun analiza pe aceeasi metoda a lui Prometeu, (semi)zeul focului, aducator de lumina, fiul lui Iapetus (sigur doar o coincidenta de nume cu Iafet, fiul lui Noach, Novac cu al sau Iave-the, zis la noi si Iovan), Paramateos deci, para-ma-teos, in care para e foc, cel ce face lumina, para focului, ma e viata sufleteasca, ca in ini-ma, al-ma, ani-ma, ma-dăr iar theos e zeu si daca la aducem la un loc avem zeul suflet viu, adica semizeul, aducator de ceea ce face lumina, foc, semizeul focului, Paramatheos (de fapt faramezeu, farmazeu, al de face farmece), Prometeu, o pramatie care a calcat para vila si a facut ce a vrut el, eu-vila, dorinta de bine credea el, ca eu in greaca asta insemana ca in eu-phoria, dar ca in drumul spre iad pavat doar cu intentii bune, ceea ce a iesit a fost, in planul re-al, spiritual, evil, rău, ură-t, the ură, awry, citit “ăuri” sau chiar direct “wry” in engleza, the/t-wry, wry-t, gresit, urât.

Ca atare Zeus, Deus, the-Eu-os, cel purtator de bine, ușa Binelui, E cel ce E, Io, cel cu putere, ba, l-a izgonit, banned, banished din locul de bash-tina, din pamantul, tina, de origine si l-a bash-it, la bușit, cu putere pe Elbrus sa-l pape vulturii ficatul, rarunchii, puterea folosita prost, spre inselare.

Daca ceva e gresit, e urât, e ponosit si se pon-e la pawn-shop mai ales daca e dator, detter in ME, engleza de mijloc dătar. Ce e urât, urăsti cu ură, wry, ca nu arata bine, e ca o haina stricata, veche, zdrențăroasa, ză/the-drench-aroasa sau chiar z-trench-aroasa, o haine veche e, cum am tot invatat noi ca vine din fino-ugrica maghiara, un ronghi, citit rongdy, adica, nu-i asa, wrong. Cam ciudat, nu? Ce sa caute wrong in maghiara, ca nu cadreaza cu nimic din ce am fost invatati?! Ca si cu bolundul care tot de acolo cica vine si nu are nicio legatura cu bolinthos, cum ii zice bourului in daca, ala plin de putere, baal, un bull serios, care cand vedea omul nu-l lasa pana nu-l omora, ca era bolund.

Cine intra la lupta, “in the fray” cu el, era clar fraier, ca-l desira baalundul ca pe un ronghi, asta desigur daca nu-l apuca fright-a si daca nu devenea freaked, ca un om normal fric-os, purtator de spaima si frica in fata la asa ceva. Daca insa nu era deloc citav la cap, si mintea lui, ceta in sanscrita, il mintea ca are o sansa si el se lasa cheat-ed atunci era mare bai si vai, si mari probleme ca se lasa cu doliu, dole in engleza. Dar dupa dole vine dealul intre urmasi si unii raman cu un deal altii cu altul si se cearta cu cherte, chietre de cremene in emgleza si daca nu se pleaca unii altora cu plecaciune, sa pleci omule, pledge, sa mi te pleci si el jura, oath, ca asa “osă” faca se poate lasa, loss, cu alt doliu si ala e lăsat, “lost” in cofă, -în, coffin, cofă-în. Dar toate “deal”-urile si toate “osă”-urile sunt desarte, death-artha, moartea facerii, a neprihanirii a facerii reale si nimic din ce nu e cu adevarat adevarat, re-al, nu ramane nici întru, nici pe-în-truth, nici în-truth si nici pentru, nu degeaba era obsedat Noica de devenirea întru, întruth, ființă.

In engleza ce e adevarat e “true”, tru, cel ce strabate, the-thru-ba-the, adica si puterea adevarului cat si ceea ce trece prin orice. Iar adevarul e true-th, truth, ceea ce e adevarat. Simplu. Sau nu. Ca in ME, engleza de mijloc, la adevarat ii zice trewe, din care a derivat zic ei true. Hai sa luam un pic pe trewe asta la intrebari ca trebe, nu-i asa, ce treaba ar fi altfel. Am putea merge din tre-we inspre tre-be (ca w e v si v e b) adica a fi adevarat ca “a be” e a “bhi” adica “phi” si implicit “a fi” ca being e “fiing”, adica fiind si the being e fiind-ză, ființă. Sau putem merge din tre-we in tre-bæ, trebuie, adica treaba adica true-ba adica puterea adevarului si adevarul puterii. the-ra-Ia-ba adica ceea ce e tare si puternic, Eu sunt tare si puternic, estenta e pe tare, ta-re, the re. Re stim ca inseamna lucru in latina, ca ai in latina se citea e asa ca re este rai, lume, lumina, imparatie, creatie. Domnului Hristos in greaca i se zicea ReMa, tradus Cuvantul Viu, de fapt lucrul viu, insufletite, toate lucrurile vii, insufletite. Iar the-re-ma, teo-rema, e cuvantuL viu al lui Dumnezeu. Tare. Tare complicat. Tres complique. Ca e Adevarat si ce e adevarat e puternic si trebuie, nu e optional, nu e pe vrute, nu stabilesc eu cel mic ce vreau eu sa fie wahr, wær, ad-e-wær, verus, vero ca e stabilit de Eu cel mare si adevarul nu e optional ci trebuie ca E viu, e ma-re adica Re-Ma, e (cel)al-Re, Re-al, real, regal si adevarat, nu e fake, faked, adica facut de mintea mintita si imbolnavita de putere a omului. Nu ce vreau eu sau vreai tu e vrai cum zice francezul ci ce e therema, tare, the re, true.

Mintea sucita, twisted, adica t/the-wis-the/t-ed, za-vis-ti-ta, zavistita, pusa pe cearta, pe revolta, e contorsionata si impletita, en-plaited, citit în-plet-et in ME, ca o ghirlanda, o impletitura de crengi, wreath, vreascuri, ramasite uscate si contirsionate ale mintii sanatoase, dupa pravila, doritoare de adevar a omului iubitor de Dumnezeu.

To writhe, wridan in OE inseamna (ân)vroit, adica circular, contorsionat, stricat, a vrea voia proprie, circulara, fara iesire, care distorsioneaza. Writhe inseamna si cutat, striat, pe față, riduri, adica wry-th, urât. Urât ca nu e frumos, ca e plin de ura pe dinauntru, pentru ce a plin de vroie proprie care neimplinindu-se se acreste, urât si da pe afara, writhe. E adevarat, ad e-văr, pe veci, ad-ever, ce e Re-al sau ce vreau eu sa fie adevarat? Ce nu e real, re, the re, tare, true, nu e ad-ever ca nu traieste decat in matrixul in care traim, daca reusim cu mari eforturi sa le facem, dar cel mai des ne chinuim si nu reusim si ne acrim, sunt fapte moarte, dupa cum zic scripturile, ca cine nu e legat, re-legat prin religie, la Vița, adica la Viață, la ReMa, la Hristos, nu traieste de fapt si nu poate face nimic real, adica etern.

Ce e vrut e urât, e wry-t, identic litera la litera pentru cine vrea citi. Voia proprie e esenta raului, stim asta, e wrong, wro-en-ge, in care “ge” e o forma de the “gdie”, gasita in Maramures si bine pastrata in germana dar si in cele doua orase relevante din Cluj, Ghdiej si Gdhierla. Desigur ca prezenta lui “gde” in rusa care inseamna “unde”, adica locul in care, adica articol hotarat de atribuire dar doar pe loc, e pura greseala, o greci-ala. Wrong e acel lucru in care este ură, urâciune, greseala. Iar to wrong pe cineva inseamna a-l frânge, ca wring asta inseamna, a f/vringe, a en-wringe, în-frange, a-mi impune vroing-ul, vroind-ul meu, vointa mea asupra celorlalti, asa ca francii, sau ca vrancenii, sau varangienii, varegii vikingi, luptatorii desavarsiti, garda de corp a imparatilor romani de rasarit.

Dar lucrurile astea nu s-au scris, ca a scri-jeli e o sk-re-jale, un lucru taiat, sick, sicat, cu jale, o jelanie ca numai alea erau scrise, ca a scrie era gresit, era write, urite, ca era posibilitatea mea de a imi impune wroite-ul meu, vroia mea, a contorsiona rit-ul, a-l face w-rite, vroit de mine, u-rît. Ca de aia riturile sacre din facere, sunt de mosi stramosi date din batran in tinar, din better-an in tainer-an, care e si trainer, cel ce are trai in el, tra-en-er, si cel ce trebuie sa le tina ca pe taine, e un tainer, si sa le duca mai departe in el insusi, traindu-le, in practica, in adevar, nu in teorie, ca desi inseamna acelasi lucru, pana nu umblu pe cale, pe care trebuie sa umblu, pana nu imi unesc vointa mea cu Adevarul si il implinesc, nu fac wær-ul cu war-ul, nu adevarul ci ura, ca de aia cu gura, gavura, deschiderea, poarta cu care găvărim, gă-ura, urăm dar tot cu ea urâm si nu ar trebui sa fie asa cum zice apostolul Iacov, ca e urât, adica aduce wrath, wra-th, ură si rău si mai bine adeverim, adica ne lipim tare de ad-e-vær, de bine, ca adevarul aduce cu el si iubirea si asa se implineste Evanghelia in noi ca asta suntem chemati, sa cautam Adevarul, sa iubim Adevarul si sa facem Adevarul, in noi si in afara, ca deodată, Deo a dat, sa il cunoastem direct, din interior, din ce in ce mai mult, nemijlocit.

Asta ar insemna, nu-i asa, sa fiu smerit. Smerit stim ca inseamna umil, am invatat ca vine din slavina unde, de fapt, a sta smirna inseamna a sta drepti, a sta in ascultare. Deci in sensul vechi pastrat din presupusa origine din slava veche a fi smerit inseamna a fi ascultator, a sta ca un caine lup in asteptarea comenzii stapanului, a adevarului, a-mi unii vointa, vrointa, cu ce e real, ca sa fac adevarul ad ever. Imi place imaginea asta, asa vreau sa fiu si eu in relatie cu Cuvantul Domnului, cu Adevarul, cu ReMa. Asta ar insemna si sa fiu binecuvantat, ca mirungerea e binecuvantare, ungere cu untdelemn, smerire cu untdelemn, nu de alta dar smear inseamna a unge in engleza. Cu mir sau cu miere, ca rare erau amandoua, zic. Daca asta are vreo legatura cu Simeria si Sumerul asta eo panta pe care vom gâfai, to pant in engleza, alta data, if ever, e-vær, de o fi ad-ever-at.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

Ajuta-ma sa scap de SPAM. Completeaza raspunsul mai jos * Time limit is exhausted. Please reload the CAPTCHA.