Erau 24 de vase de lupta. Maiestuoase, puternice. Cele mai temute ale timpului lor. Pedro se uita ingrozit la ele, la insemnele lor de lupta. Oare cand si cum vor ataca? Oare ce va mai ramane in picioare in lumea lui cea noua dupa ce urgia se va fi dezlantuit? Oare va mai vedea vreodata lumea veche? Vasul lui era blocat acolo. El era blocat acolo. La mila Domnului. Si singura lui arma, rugaciunile.

Nu, nu e Centura lui Orion si vasele de lupta nu sunt crucisatoare stelare. E doar Havana, de fapt La Habana, cel mai mare si mai bun si mai primitor port spaniol in Lumea Noua, pe cale sa fie asaltat si luat si “civilizat” anglo saxon de flota de corsari a lui Francis Drake. Anul de gratie este 1586. Havana e un oras de doar cateva mii de locuitori dar are deja cea mai mare fortareata din colonii, Castillio de Real Fuerza, si e de departe cel mai important port al lumii noi. Orice bucatica de lume noua, fie argint mexican, fie aur peruan, fie tutun si zahar cubanez, orice bogatie ce va fi ajuns in Spania a trecut cu siguranta prin La Habana. Asezat direct pe Curentul Golfului era locul de adunare si portul de plecare a tuturor vaselor spaniole ce aduceau in Spania, de doua ori pe an, bogatia Lumii Noi.

De pe zidurile Castillio-ului priveslistea trebuie sa fi fost in acelasi timp maiestuoasa si infricosatoare. Ma pun in pielea acestui imaginar Almirante Pedro Inzaga, vazand cele 24 de nave corsar, o imagine coplesitoare cred si acum. Ce-o fi fost in sufletul lui? Si cat de fierbinti rugaciunile?!

Dupa patru zile teribile, de cosmar, de asteptare, de mirare in fata intermezzo-ului divin, a inactivitatii piratilor, de imbulzeala in catedrala si bisericile din Havana Vieja, dupa patru zile cat patru ani, vasele englezesti, diavolii anglicani, si-au intins panzele si duse au fost. Fara niciun foc de tun, fara sabii trase din teaca, fara foc si fara alt motiv decat interventia cereasca.

Nu stiu, si ma emotioneaza gandul, daca acesti havanezi cuceritori ai paradisului, urmasi directi ai lui Columb si ai galicienilor si bascilor si estremadurienilor veniti cu el au aflat pana la urma ce s-a intamplat. Sunt insa sigur ca luni de zile au multumit lui Dumnezeu pentru salvarea miraculoasa. Corabiile lui Sir Francis Drake, biciul marilor, fusesera lovite de ciuma. Pedro si navele lui fusesera salvati, la fel ca orasul cu frumusetea lui coplesitoare. Spania isi va pastra cel mai pretios giuvaer al coroanei imperiului colonial pana la sfarsit, pana cand deja colonia era mult mai bogata decat metropola, pana cand zaharul si tutunul Cubei vor incepe sa ia drumul Statelor Unite. Cuba si Havana si Trinindad si Cienfuegos si Santiago de Cuba. Cucerirea paradisului. Si a inimii mele. Para nos otros, La Habana!