Azi noapte a fost furtuna. Aici la Mardin se intalneste caldura Mesopotamiei cu frigul Caucazului, cald cu cold, si dupa miezul noptii s-au strans la o poveste si nu s-au inteles. Cum altfel, ca e chiar ciudat, nu-i asa, sa te cheme la fel si sa insemni exact pe dos. De suparare, sufferare, s-au batut cu gheata, ba chiar s-au certat, au dat cu piatra, chert, unul dupa altul, de am crezut ca se sparg geamurile aici la Izala Hotel in apartamentul Darius, multumesc Irfan inca odata. Prima data cand am inteles ca Darius are ceva de-a face cu Dragos, oricat de improbabila parea asocierea, a fost la prima calatorie in Iran acum patru ani, cand Namali m-a prezentat unui prieten de-al lui ca “the romanian Dariuș”. Atunci am fost surprins, ce treaba sa aiba slavul Dragos cu persanul Darius, romano-slava veche cu persana?
Monthly Archives: December 2019
Ziua 8. Urfa. Am innebunit dar ma simt bine.
Noaptea asta am platit scump deschiderea cerurilor de ieri si relaxarea de dupa, la vin si narghilea si muzica. Dupa victorie, zic sfintii parinti, pregatiti-va pentru intoarcerea navalnica a vrajmasului, care va veni negresit. Si a venit. Actiune si reactiune. Ca e un razboi crancen care te face sa te cringi, ca o creanga-n crang, desi pe nevazute si nebanuite pentru mai toate sufletele vii, si razboiul e pentru insasi sufletele noastre. Cred, de fapt sunt sigur, ca epifania de ieri lucrata prin mine, slava Tie Doamne, nu i-a incantat pe locuitorii nevazuti ai muntelui si mai ales pe uriasul Nefartat, Nebrovt, Nemrut. Apostolul Petru zice ca diavolul da tarcoale ca un leu in turbare cautand pe cine sa inhate. Furia, energie vie, se scurge ca un scourge de foc rau si cauta crapaturi ca sa intre si sa intineze, ca un crap ce este. Intotdeauna am vazut imaginea asta, cu ochii mintii, ca in Razboiul Stelelor cel nou, cand Liam Neeson, ala de zice Motanelul ca seaman cu el, maestru Jedi, sta in meditatie in spatele unui scut energetic in timp ce diavolul negru, cu coarne si sabie laser rosie dubla se misca agresiv, da tarcoale, oare cui da tarcoalele astea si ce anume or fi ele, cautand sa il inghita. Daca nu e crapatura in zid, nu are pe unde intra. Zice la psalmi ca bunavointa lui Dumnezeu ne inconjoara ca un scut, per se, lucrul in sine, adica perse in maghiara, sigur. E ca un parbriz, sau ca un geam de acvariu cu rechini, sau ca o nava spatiala, o gaura oriunde, oricat de mica, duce la invazie si, daca alcatuirea interioara nu e solida, antrenata, nu are linii secunde si terte de aparare, pamant tare, incercat, daca viata interioara nu e calita in rutinele sanatatii spirituale sau fiinta interioara nu reactioneaza, invazia poate duce la implozie. Cu cat sunt ridicat mai sus cu atat mai de sus pot cadea si amarnic de jos, in oglinda, efect de pendul. Pe termen lung extremele se aduc la normal, la valoarea nominala. Orice vale va fi ridicata, orice deal va fi coborat. Tozzer zicea, minunata vorba, the lower you head, the higher you get, ca mingea umflata cu aer cu cat e apasata mai adanc in apa in care nu apartine, cu atat mai sus va sari cand va fi eliberata. Si invers. Always do the opposite of what you feel, zice George in Seinfeld cu o lumina spirituala pe care numai un impatimit de ambele ar putea-o vedea amestecata cu atata bascau.