Ziua 6. Cappadocia. Inlinistirea pietrelor vii.

M-am trezit bine, imi zic rugaciunile, laud pe Domnul, Slavit sa fie Numele Tau in vecii vecilor, ca tu esti drept si credincios sa ne ierti daca ne marturisim pacatele, ca toiagul si nuiaua ta ma calauzesc pe cale, chiar daca ea duce prin Valea umbrei mortii. Nu ma voi teme de nimic, ca am capul uns cu untdelemn si paharul meu e plin de da pe deasupra la masa imbelsugata intinsa in fata dusmanilor mei. Asa zice la Psalmul 23, cine sunt eu sa ma impotrivesc, asa scrie, asa citim, asa cred, paharul meu e plin de da pe deasupra. Simt ca asta este ziua in care se va si intampla. Ma bucura gandul. Pot fara dar e mai bine cu.

Continue reading

Ziua 5. Anatolia. Spre Kayseri. Schimbarea Cezarului bucuria prostului.

Pavel, apostolul neamurilor, mare calator si la cinci stele si la hostel , dupa cum el insusi marturiseste despre sine, le scrie fratilor Galateni, alora din Galatia Asiei Mici, aia cu capitala la Ancyra, Ankara, cea pe care el o stia asa de bine si in care tocmai m-am trezit. Scrie si el neamurilor, rudelor, fie ele si albi, gali, ca neamurile nu mi le aleg eu ci mi le da Dumnezeu, unii sunt albi si altii sunt semi albi, semi-ti. Iudeul frate cu gal-ul? Nu, nu, probabil doar văr, frate doar in Hristos.  “Mă mir că treceţi așa de repede de la Cel ce v-a chemat prin harul lui Hristos, la o altă evanghelie. (…) Dar chiar dacă noi înșine sau un înger din cer ar veni să vă propovăduiască o evanghelie deosebită de aceea pe care v-am propovăduit-o noi, să fie anatema!”. Afara s-a crapat de ziua si suna muezinul chemand drept credinciosii sa se inchine catre Mecca. Pavel se incapataneaza, caci stim ca salvarea nu poate fi decat personala. “În ce mă privește, departe de mine gândul să mă laud cu altceva decât cu crucea Domnului nostru Isus Hristos, prin care lumea este răstignită față de mine, și eu față de lume! Căci, în Hristos Isus, nici tăierea împrejur, nici netăierea împrejur nu sunt nimic, ci a fi o făptură nouă.” Cine are urechi de auzit…

Continue reading