Baștan în turcă înseamnă de la început, de baștină. Păi un baștan de pe aici de baștină era Sfântul Marcu Ascetul, cavaler Jedi de Ancyra din secolul IV cum îmi plăcea mie să-i zic când îl mai citam pe facebook. Un cuvânt al lui mă urmareste mereu. “Cel ce călătorește fără un scop plăcut lui Dumnezeu se ostenește degeaba”. Mă trezesc cu asta-n gând în camera un pic rece, pe cearșafurile albe pe care am dormit bine după ce aseară am făcut un duș zdravăn și mi-am spălat ciorapii și i-am pus la uscat pe radiator și s-au uscat aproape instant. Și apoi am stins radiatorul să nu ia ceva foc de prea mult uscat, afară erau zgomote de Ankara, până târziu, se aud și câinii din când în când, am citit in Biblie, m-am rugat și mulțumit pentru zi și am dormit bine. Și m-am trezit bine. Cu Marcu Ascetul din care m-am hrănit și încă mă hrănesc de atâta vreme. L-am găsit în Terapeutica bolilor spirituale a lui Larchet și apoi în cărticica pe care i-am răpit-o lui tata din bunkerul lui de la Miniș, Despre legea duhovnicească și Despre cei care își închipuie că se îndreptățesc prin fapte. Zice el la capatul 62, “căci iad este neștiința că amândouă sunt întunecate și pierzare este uitarea căci prin ea am pierdut din cele ce le aveam”, adică “Much that once was is now lost.(…). But there were some who resisted”. Acum și cuvântul ăsta, rezist, ca și celelalte cuvinte, poate fi maltratat în orice sens, că din păcate asta e soarta cuvintelor, să li se fure sensul primar și să li se dea unul de conjunctură, cultural, încărcat cu spiritul vremii, manipulat, manipulabil. Eu știam că de rezistat conservatorii rezistă la orice schimbare iar marxiștii revoluționează tradiția în sensul că o omoară, un paricid ritual la scara istorică. Dar nici marxiștii ăștia nu mai sunt ce au fost, în epoca post truth, când orice poate fi orice cunoștiința nu mai înseamnă nimic în sine, totul e contextuabil, iar adevarul se ascunde din ce in ce mai mult de cel ce nu vrea să îl re-cunoască. Cum zice Master Marcu, Jedi de Ancyra, în capătul 50 “neștiinta îndeamnă la împotrivire față de cele ce sunt de folos și nerușinându-se sporește numărul păcatelor” ca să conchidă la 83 că “mintea care a uitat de cunoștiința adevarată se luptă pentru cele potrivnice ca pentru unele ce-i sunt de folos.”

Continue reading →