Am adormit greu încercând să găsesc soluția pentru azi. Non c’e. Mă las în mâinile Domnului, o să sar pur și simplu în gol, în tramvaiul spre Sirkeci, apoi ceva metrou și apoi, probabil, trenul de mare viteză. Totul fluid. Locul îmi vorbește. Sau cum spunea starețul mănăstirii Putna cândva, locul te învață. Mă las învățat aici la doi pași de centrul lumii. De vechiul nou centru al unei lumi demult apuse. Când Odoacru “l-a convins” pe Romulus Augustulus să se retragă “înțelept” la țară ca să nu sfârșească prost ca un corupt ce era, odată cu Imperiul de Apus, primul lucru pe care l-a făcut a fost să scrie scrisoare la Împărat. Mărite Zeno, Împărat al Romei Noi și puternice, Nea Roma, August și Imperator, dă-i voie umilului tău serv got, să conducă Italia, ca regat dar parte a Imperiului, în numele tău și pentru tine, slăvite monomah cu nume de străin, xenos, lumină a Constantinopolului, aici la Ravenna cea plină de ziduri și mozaicuri “bizantine”. Ca să stea gotul nostru liniștit și fără teama, justă de altfel, că se trezește într-o bună zi cu stindardul Imperiului fluturând pe mare, în fața palatului, deasupra unei flote de dromoane aducându-i aminte ca e doar un muritor. Un muritor got, dar de fapt herul, scris gerul așa cum hermano-ul spaniol e de fapt germano. Adică Odoacru ăsta era un german de-al lui Gerula, că nu degeaba germanus înseamna frate in latină, da, am citit bine, frate, rudă, din aceeași seminție, sămânță, germen, în latină. Germanul frate cu latinul. Dar cum Gerula ăsta era dac, get beget de-al nostru, de-al lui Sergiu Nicolaescu, oare ce înseamnă asta? Că un german ar fi un get to beget alți geți sau germani pur sânge, geți născuți din geți? Hai înapoi în Ravenna, Drăgoșele, că și așa ești pe coclauri plecat din Constantinopol aiurea, în splendoarea trecută a Imperiului.

Continue reading →