Acum vreo doua saptamani, pregatindu-ma de intrarea in spiritul de bucurie si de acasa pe care il aduce Craciunul, am re-gasit un cd cu muzica din Maramures, cu tata, facut acum multi ani, de care uitasem. Parca m-a electrocutat. De atunci il tot ascult de parca ma adap din seva neamului, ma afund inlauntrul meu spre radacini si stramosi. Si apoi, la o saptamana inainte de Sarbatori am urcat in masina si am pornit spre Maramures. In dimineata aia, inainte sa plec, gasisem un cuvant, moft, despre care dex-ul zice ca vine din turcescul muft, si nu are nicio legatura cu germanul möchte, moht, care inseamna a dori ceva, a-mi trebui ceva, asta-i moht-ul ce-am mohtit, asta-i pofta ce-am pohtit. Si ca radacina in germana a lui mochte, veche de tot, e magan, din care, prin g-j-y se ajunge de la mag-an prin germanul mach-t, adica moht, the-mach la englezescul may, a putea, a avea voie, a avea putere. Despre Dex, ce sa mai zic, stiti, numai de bine, ca asa zice Domnul Hristos, sa binecuvantam pe cei ce ne fac rau.

Continue reading →

Știm cu toții ce am invățat la scoală. Limba română e o limbă latină vulgară cu influențe slave și cu un substrat neglijabil și neclar de origine daco-getă. Și apoi, cum zicea Mircea Vulcănescu, e un rezultat al intâlnirii acestor sub- și ad- straturi cu “ispitele” lingvistice si culturale migratoare, maghiare, ruse, poloneze, turce, austriece, franceze și engleze. Așa, pe scurt. Și ca da, istoric vorbind s-a discutat despre caracterul slav al limbii, acceptându-i-se un nivel de influență dar nu preponderent, de cel dacic, expediat rapid ca fiind necunoscut in fapt și deci irelevant si am ramas la a ne identifica in caracterul Latin al limbii. Nimic, dar nimic, nu m-a pregatit, fost elev silitor și cuminte al istoriilor si teoriilor oficiale, pentru întalnirea cu lucrurile ce vi le voi prezenta.

Cine ar fi crezut ca limba română și limba engleză, da, engleza!, să fie în ascuns atat de strâns și adanc înrudite?

Continue reading →

Dragi frati români, sa fim, sa rămânem români, ramani, cu pace in inima si iubire de Dumnezeu. Nu din slabiciune, ci din puterea alegerii sa-fiintarii, sfintirii. in orizontul vesniciei.
…

Dar daca ciobanul din Miorita face o alegere spirituala constienta? Daca aparenta lui pasivitate si practic, prin inactiune, prin ne-aparare, sinuciderea lui ritualica e un act de eliberare spirituala. Daca el e in lume, dar nu e din lume si nu vrea ca, aparandu-se, acceptand sa joace jocul răului, sa se lase infestat de el, si inima lui ingreunata sa nu se ridice spre acasa, spre imparatia lui Dumnezeu, la iesirea sufletului din trup.

Continue reading →