Valah e un nume vechi. Foarte. Gasim valahii in Walles, in Walonia, in Wallahia ceha, ei sunt Volohi, Vlasi, Vlahi, Vlascani, vlăjgani. Teoria, absolut de râs, e ca e numele unui trib celtic romanizat din Alpi, voelsci, care apoi a devenit un fel de porecla derogatorie pentru orice populatie barbara care s-a lasat romanizata. E de ras. Presupune o unitate de constiinta si de “evaluare” comuna si prezenta din insulele britanice cel putin pana la nord de Marea Neagra. Si ignora cat de vechi e de fapt numele de Baal, Balah, balaga, oamenii puterii, puternicii, albii.

Continue reading →

Alba Iulia apare prima data pe harti, cu numele asta in evul mediu, secolul XVI, eu l-am vazut pe harta lui Ortelius, editata in Olanda. Apare in antichitate pe Tabula peutingeriana cu numele de Apula. Apulum. Frumos. Orasul lui Apollo. Am putea zice ca intemeiat de colonisti romani veniti din fosta Apula, actuala Apulia/Puglia daca nu am sti din geografia lui Strabon ca era o cetate veche, dacica, Apulon locuita de dacii apuli mult inainte de venirea romanilor din Apula. Ce coincidente, am putea zice, iarasi daca nu am sti ca sudul Italiei, Apulia, a fost colonizat pe la 900 de iliri, traci, cu numele de apuli. O lasam deocamdata aici.

Continue reading →

Camera de hostel e foarte curata si aranjata, paturi supraetajate de metal, solide, saltele zdravene si comode, cearsafuri curate metalic. Am dormit ca in armata dupa un mars, insa dupa un dus foarte bun. In camera Tiago brazilianul, Aga poloneza, Macdonald scotianul si eu.
M-am dus la somn pe o toamna tarzie si de trezit m-am trezit iarna, e mai frig si ploaia de azi noapte s-a facut ninsoare peste noapte. Muntii din Revenantul sunt acoperiti de zapada. M-am trezit ca Tiago vorbea spaniola cu Aga. Aga e poloneza, a lucrat pana acum doua luni in Berlin la o multinationala de outsourcing, vreo doua zeci si ceva si fara varsta de ani, calatoreste singura. Stie spaniola bine, desi se simte in vorba sacadarea de om care a invatat limba in laborator. Tiago e un bucatar brazilian, din Rio, negruț, simpatic, volubil, nu prea stie spaniola, nici engleza, se chinuie sa vorbeasca, sa o impresioneze pe Aga, Agnieszka, care e cumva gata impresionata. Ce mult inseamna etichetele. Pentru ea, brazilianul. Pentru el, femeie alba, europeanca. Woaaaw. Idealul. Pentru mine, amandoi nicicum. Se decid sa mearga impreuna la ghetar, Martial, pe jos. Eu sunt un pic morocanos si nesigur pe ce sa fac azi, nesiguranta ma face si mai morocanos si le zic in gand vaya con dios cand in sfarsit pleaca si se face liniste. Nu dureaza.

Continue reading →

Ushuaia. Postales del Fin del Mundo
23 februarie 2016

Sunt la capatul lumii. Oficial. Asa scrie, asa citim. Ushuaia, Fin del Mundo. Mai jos de atat, Drake’s Passage si Antarctica. Aterizarea la Ushuaia e una din cele mai interesante, eufemistic vorbind, din alea cu vant in X si in cruce si in radacina patrata si avioane aterizand pe o roata si virand brusc, cum numai pilotii de Aerolineas stiu sa faca. Cel putin asa se lauda o controloare de trafic din Ushuaia in ceva fimulet ce-l vazusem mai demult pe youtube, cu incurajari si aplauze pentru un aerolineas aterizat ca in filmele americane cu sfarsitul lumii. Urmam la aterizare, anunta pilotul, intr-o castiliana impecabila. Argentinienii vorbesc o spaniola mai frumoasa ca spaniolii. Pe geam se vad muntii inzapeziti ai Tarii de Foc, cocotati peste Canalul Beagle, a doua stramtoare Magellan, de fapt Stramtoarea Darwin. Da, inzapeziti, e inceput de toamna in emisfera sudica si muntii sunt chiar aia din Revenantul, inalti, salbatici, cu creste in dinti de fierastrau, superbi. Pare frig. Apa e neagra, orasul vazut de sus arata ca parasit, nu e, din contra, se vede portul si o uriasa nava de croaziera infipta in debarcaderul de la Capatul Lumii. Coboram spre aterizare. Aterizare cu posibilitate de bui-bui, cum scria mai demult la intrare intr-un club bomba vizavi de primarie in Cluj. Vanturile in x inca nu s-au napustit spre noi. Oricum, e un aerolineas, baietii astia ar trebui sa stie ce fac ca asta e rata zilnica de Buenos Aires-San Carlos de Bariloche-El Calafate- Ushuaia. Si inapoi. Ochii imi fug inapoi spre canal, navele care il trec, spre port. Se vede bine. Trekkersii mei continua sa puta domol, pe fundal.

Continue reading →