Era a 27- a oara cand dadeam cu burta de cal. Calul de gimnastica, ala care se sare cat e el de lung. Si e lung ca o zi de post. A 27-a oara intr-o ora de sport in care toti colegii mei de clasa sarisera, reusisera. Eu eram un caz special. Eram in clasa a 10-a cred, anul 1992 probabil. In liceul militar, la Alba.
Invatam bine. Din punct de vedere al constitutiei fizice insa nu aveam ce cauta la liceul militar. Tot timpul am banuit ca tata “a pus o vorba buna” la examenul de admitere, la sport. Eram baiat destept, muncitor la stiinta si lenes la munca, aveam 1.86 inaltime si vreo 60 de kg. De rusine beam apa cand mergeam la cantarit ca sa trag la cantar. Vorba lui tata, “un aschilopat”.

Continue reading →