Simt ca ceva din noul Dragos s-a ratacit pe drum. Sau macar se hodineste un pic pe undeva, langa cararea pe care e chemat sa mearga. Unde e relaxarea, unde e negrija fata de ce cred oamenii despre mine, imbinata cu grija fata de ei, unde e jucausenia, Dragos? Unde e cursivitatea scrisului?
N-am mai scris de mult timp. Prea mult. Imi lipseste. Mai ales ca simt ca am multe de marturisit, de impartasit. Si totusi nu reusesc sa intru in starea de a scrie:). Imi tot zic: “Scrie din odihna, Dragos, din odihna. Din bucuria inimii si din veselia vinului. Nimic fortat. Iubeste-te pe tine insuti. Ce e copt va iesi singur”. Si trec asa zile dupa zile, saptamani dupa saptamani si nu iese nimic. Ori nu e copt ori e putred :).